TEZA DE DOCTORAT, STUDIUL GEOBOTANIC - TIPOLOGII PRATOLOGICE, GHEORGHE APETROAE, SIBIU

Teza de doctorat  - Gheorghe Apetroae - TIPOLOGII FLORISTICE: 9.

1. Tipul de pajişte: Agrostideto capillaris – Festucetum rupicole, M. Czüros – Kăptlan, 1964, corespunzător tipului pajiştilor de iarba câmpului cu păiuş sulcat.

 Chorologie

Pajiştile cu Agrostideto capillaris – Festucetum rupicole sunt determinate prin releveele floristice în sectoarele cadastrale 24,25 şi 26, Tilişca şi în sectoarele cadastrale 110, 111, 112, 113, 114 şi 115 Sălişte, pe suprafeţe cu altitudinea între 550 şi 700 de metri şi cu expoziţie sudică, în pantă (5-15^o), în imediata apropiere a localităţiilor Tilişca şi Sălişte, precum şi pe versantul de la sud de pădurea Bărcul Roşu.

Compoziţia floristică şi synmorfologie

Acest tip de pajişte are origine secundară, fiind instalat în locul pădurilor de stejar, dar şi în locul pădurilor de stejar şi fag şi are în componenţă  o mare diversitate de specii. Paul Burcea raportează un număr de 146 specii (în 1964), G. Coste raportează 134 de specii, Puşcaru-Soroceanu 256 de specii (în 1963), iar Ivan (1979) raportează peste 400 de specii.

În acest areal, pajiştile de Agrostis capillaris cu Festuca rupicola sunt însoţite de specii de graminee, precum Anthoxanthum odoratum, Poa pratensis, Festuca rubra, Cynosurus cristatus, Holcus lanatus, Briza media, Botriochloa ischaenum, Lolium perenne, Dactylis glomerata. Speciile de cyperaceae şi juncaceae sunt reprezentate de Carex humillis, prezente pe solurile drenate şi de Juncus trifidus, prezentă în microdepresiunile care reţin timp îndelungat apa. Leguminoasele sunt reprezentate de un număr important de specii, constanţe mai mari având: Trifolium pratense, T. repens, T. campestre, Lotus corniculatus, Meticago falcata, Ononis pseudohircina, Medicago lupulina, Vicia tetrasperma, Dorycnium pentaphylum ş.a.  Din grupa “diverse“ , foarte numeroase ca specii şi cele mai bine reprezentate, cu constanţe mari, sunt Euphorbia cyparissias, Hieracium pillosela, Plantago lanceolata, Rumex acetosella, Achillea collina, Achillea setacea, Achillea millfolium, Asperula cynanchyca, Galium verum, Pimpinela saxifraga, Taraxacum officinale ş.a. Ca o caracteristică a xerocităţii acestui biotop este prezenţa speciilor Carthamus lanatus şi Carlina acaulis. Aproprierea pădurii Galeş şi a culturilor agricole (Sălişte) explică prezenţa accidentală a unor specii erbacee şi lemnoase, ca: Anagalis arvensis, Cerinthe minor, Crategus monogina ş.a. Solul are o acoperire de 90-95 % cu covorul vegetal al cărei talie variază de la un an la altul, fiind influenţat direct de aportul de precipitaţii. Stratificarea plantelor este evidentă prin separarea plantelor înalte de stratul plantelor cu talie mică sau cu tulpini repente, prostrate sau cu rozetă (Trifolium repens, Plantago lanceolata, P. media, Thymus pollegioides).

Sinecologie

Staţiunile în care se găsesc pajiştile de Agrostis capillaris cu Festuca sulcata au expoziţie sud-estică, cu soluri reavăne, terenuri în general plane sau cu o înclinare până la 25^o. Sub altitudinea de 550 m, acest tip de asociaţie, dacă permit condiţiile de biotip, poate fi găsită şi pe alte expoziţii, dar nu am identificat-o ca fiind de sine stătătoare.

Acest tip de asociaţie este mai pretenţios faţă de temperatură, luminozitate şi umiditate, preferând staţiunile cu soluri drenate şi xeroterme.

Tipurile de sol de sub aceste pajişti sunt diferite, de la luvisoluri, regosoluri brune-mezo şi eumezobazice. Se redau mai jos caracteristicile morfologice ale solului din U.S.15, Sălişte, caracteristice acestui tip de pajişti, profilul de sol 504, sol brun, podzolit, pseudogleizat moderat, pe argile, argilos, cu roca mamă constituită din argile şi apa freatică la 5-10 m.

Ap: 0-23 cm: Brun deschis, slab cenuşiu, poliedric angular mic, foarte slab structurat, reavăn, bobovine punctiforme rare, poros, moderat compact, trecere calară;

E1: 23-38 cm: Brun cenuşiu, poliedric angular foarte mic, foarte slab structurat, pete ruginii slabe, bobovine punctiforme rare, fin poros spre poros compact, treptat;

Ebt: (w) 38-49 cm: Gălbui cu pete ruginii, poliedric angular mijlociu, slab structurat, pete ruginii şi bobovine, fin poros, foarte compact;

Etl: (w): 49-95 cm: Gălbui ruginiu (marmorat), prismatic mic slab structurat, pete ruginii şi bobovine, fin poros, foarte compact;

Bt2: (w) 95-125 cm: Gălbui cu slabe pete ruginii, prismatic mare, pete ruginii slabe şi bobovine, fin poros.

 

Rezultatele analizei fizico-chimice a solului din pajiştea de tipul sol brun podzolit tipic pe argile-argilos, pseudogleizat slab, cu localizare pe terasă şi versanţi S-E şi S ,   identificat prin U.S.15/12940 profilul 504, date O.S.P.A. Deva sunt redate în tabelul sinoptic următor:

 

Profilul 476

Orizonturi	Ap	E1 (w)	EB (w)	Bt (w)	BtD (w)
Adâncimea (cm)	0-26	26-40	40-62	62-98	98-120
Nisip grosier (2-0,2 mm) %	10,3	5,2	5	5,5	5,6
Nisip fin (0,2-0,02 mm) %	37,7	37,8	23	26,5	26,4
Praf (0,02-0,002 mm) %	21	25	18	17	19
Argilă 2 (sub 0,002 mm) %	31	32	54	51	49
Schelet %	1,59	2,01	-	-	-
Textura	LL	LL	AL	AL	AL
pH (H2O)	6,06	5,68	5,64	5,79	6,25
Humus %	1,87	1,46	-	-	-
P mobil (ppm extract) în:	13,70	6,33	-	-	-
K mobil (ppm extract) în:	15	14	-	-	-
Baze de schimb (SB me la 100 g sol)	13,57	18,71	22,62	21,59	-
Hidrogen schimbabil (SH me la 100 g sol)	7,99	10,21	9,10	9,32	-
Capacitatea de schimb cationic (T me la 100 g sol)	21,56	28,92	31,72	30,91	-
Gradul de saturaţie în baze (V%)	62	64	71	69	-

 

 

Solul este suficient de profund şi are în Ap reacţie moderat acidă, conţinut mijlociu de humus, bine aprovizionat în fosfor, mijlociu aprovizionat în potasiu, mezobazic şi textură lutoasă spre lut prăfoasă.

 

 

  

 

 

Compoziţia floristică

 

Bio-forma	Numărul de ordine al speciei în releveu	Numărul releveelor	1	2	3	4
		Teritoriul administrativ	Sălişte	Sălişte	Sibiel sub Bărc	Fântâne- le
1	2	3	4	5	6	7
x	x	Sectorul cadastral	107	110	171	174
x	x	Suprafaţa releveului(mp)	100	100	100	100
x	x	Altitudinea (m)	545	530	540	550
x	x	Expoziţia	S	S	S	S
x	x	Acoperirea (%)	98	100	99	88
x	x	I. GRAMINEE	55	59	54	56
H	1	Festuca rupicola (sulcata)	18	17	13	12
H	2	Agrostis capillaris	8	10	8	8
H	3	Anthoxanthum odoratum	9	9	12	12
H	4	Briza media	1	2	3	2
Th	5	Bromus mollis	2	3	3	2
G (H)	6	Cynodon dactylon	+	+	1	+
H	7	Cynosurus cristatus	1	2	3	1
H	8	Dactylis glomerata	3	2	4	2
H	9	Danthonia decumbens	+	+	+	+
H	10	Botriochloa ischaemm	1	+	1	+
H	11	Festuca pratensis	3	4	1	5
H	12	Festuca rubra	2	3	1	4
H	13	Festuca pseudovina	+	+	+	+
H (Ch)	14	Holcus lanatus	3	4	2	4
H	15	Koeleria machranta	+	+	-	-
H	16	Lolium perenne	1	1	+	+
H	17	Phleum pratense	1	-	1	+
H	18	Poa bulbosa	+	+	+	-
H	19	Poa pratensis	1	1	1	1
		II. LEGUMINOASE	16	17	12	13
ChN	20	Genista tinctoria	4	3	1	1
H	21	Lotus corniculatus	1	2	1	1
Th-TH	22	Medicago lupulina	+	+	+	+
Th	23	Melilotus officialis	+	+	-	-
H(Ch)	24	Ononis hircina	+	+	-	-
Th	25	Trifolium arvense	-	-	1	1
Th-TH	26	Trifolium campestre	1	1	+	1
Th-TH	27	Trifolium dubium	+	-	+	-
H	28	Trifolium ocroleucum	+	+	+	+
TH-H	29	Trifolium pratense	3	4	2	2
1	2	3	4	5	6	7
H	30	Trifolium repens	2	2	1	1
Th	31	Trifolium striatum	+	-	-	+
H	32	Vicia cracca	1	1	1	2
TH	33	Vicia hirsuta	1	1	1	1
		III. CYPRACEE şi JUNCACEAE	1	1	-	-
H	34	Carex humilis	1	1	-	-
GH	35	Carex proecox	+	-	-	-
H-HH	36	Carex vulpina	-	+	-	-
H	37	Luzula campestris	+	-	-	+
		IV. ALTE FAMILII	26	21	33	29
H	38	Achillea collina	3	1	2	1
H	39	Achillea millefolium	2	1	2	1
H	40	Achillea setacea	+	-	1	+
H	41	Ajuga genevensis	+	+	+	-
G	42	Anthericum ramosum	+	-	-	+
Th	43	Arenaria serpyllifolia	-	-	+	-
H	44	Asperulae cynanchica	1	2	1	1
H	45	Bellis perennis	+	+	+	+
H	46	Betonica officialis	+	+	-	-
H	47	Campanula patula	+	+	+	-
TH	48	Carduus acanthoides	+	+	+	+
H	49	Carlina acaulis	+	-	-	-
H	50	Centaurea jacea	5	4	11	6
H	51	Centaurea scabiosa	+	+	-	-
Th	52	Cetaurium erhytraea	1	1	+	1
Th	53	Cerastium glomeratum	+	1	+	+
H	54	Cirsium pannonicum	2	1	2	3
H-G	55	Convolvulus arvensis	+	+	+	+
TH	56	Crepis biennis	-	-	+	-
TH Th	57	Daucus carota	+	+	2	1
H	58	Dianthus chartusianorum	+	1	1	+
TH	59	Echium vulgare	+	+	-	+
G	60	Equisetum arvense	+	+	+	+
H	61	Eryngium planum	-	+	-	-
H (G)	62	Euphorbia cyparissis	+	+	+	+
Th	63	Euphrasia rostkoviana	+	+	-	+
H	64	Ferulago silvatica	-	-	+	-
H	65	Filipendula vulgaris	+	1	+	1
H	66	Fragaria vesca	+	-	-	+
H	67	Gallium mollugo	+	+	+	+
H	68	Gallium verum	+	1	1	+
Th	69	Gypsophila muralis	-	-	-	+
Ch-H	70	Helianthemum numularium	+	+	-	-
1	2	3	4	5	6	7
H	71	Hieracium pillosela	+	1	+	+
1	2	3	4	5	6	7
H	72	Hypericum perforatum	+	+	+	+
H	73	Hypochoeris manculata	-	+	-	-
H	74	Knautia arvensis	1	1	1	+
H	75	Leontodon autumnalis	+	1	2	2
H	76	Leontodon hispidus	1	1	-	-
H	77	Leucanthemum vulgare	1	1	3	3
Th (H)	78	Linum catharticum	1	+	+	1
H	79	Mentha pulegium	+	-	-	+
Th	80	Myosotis stricta	-	+	-	-
H (Ch)	81	Nepeta panonnica	+	-	-	+
Th	82	Petrorhagia prolifera	-	-	-	+
H	83	Peucedanum austricum	-	+	-	-
H	84	Pimpinella saxifraga	1	+	+	+
H	85	Plantago lanceolata	3	1	2	1
H	86	Plantago major	1	1	+	+
H (Ch)	87	Polygala comosa	-	-	+	-
H(Ch)	88	Polygala vulgaris	-	+	-	+
Th	89	Polygonum aviculare	+	+	+	+
H	90	Potentilla argentea	1	+	+	1
H	91	Potentilla recta	+	-	-	-
H	92	Potentilla reptans	-	+	-	-
H	93	Prunella vulgaris	+	-	-	-
H	95	Ranunculus acris	+	-	+	+
H	96	Ranunculus polyanthemos	+	+	-	+
Th	97	Rhynanthus minor	+	-	-	-
H	98	Rumex acetosa	1	-	+	1
H (G)	99	Rumex acetosella	+	-	+	-
H	100	Rumex crispus	-	-	-	+
H	101	Salvia nemorosa	-	-	+	+
H	102	Salvia verticillata	+	-	-	-
H	103	Senecio jacobea	+	-	-	+
H	104	Silene nutans	-	-	-	+
H	105	Stellaria graminea	1	1	+	+
H	106	Taraxacum officinale	2	1	2	2
H	107	Thalictrum lucidum	-	-	+	-
Ch	108	Thymus pullegioides	-	+	-	-
TH-H	109	Tragopogon pratensis	+	+	+	+
H-Ch	110	Veronica camedrys	+	-	-	-

 

 

 

Într-un singur releveu s-au notat speciile: Agrostis stolonifera (2: +); Arrhenatherum elatius (3: +); Bromus inermis (4: +); Deschampsia caespitosa (3: +); Trisetum flavescens (2: +); Carex palescens (1: +); Juncus effusus (2: +); Juncus inflexus (2: +); Genista sagitalis )1: +); Lathyrus pratensis (2: +); Meticago minima (2: +); Medicago sativa (2: +); Adonis vernalis (4: +); Anagalis arvensis (2: +); Campanula rotundifolia (1: +); Capsella bursa-pastoris (1: +); Carduus nutans (2: +); Carum carvi (1: +); Cerinthe minor (1: +); Cirsium arvense (3: +); Colchicum autumnale (2: +); Crepis biennis (1: +); Grodium cicutarium (3: +); Gagea pratensis (1: +); Glechoma hederacea (1: +); Linaria vulgaris (2: +); Matricaria perforata (1: +); Melampyrum arvense (3: +); Menthalongifolia (1: +); Myosotis arvensis (2: +); Papaver dubium (3: +); Pulsatilla montana (1: +); Rubus caesius (2: +); Rubus vulgaris (1: +); Stellaria media (3: +); Symphytum officinale (2: +); Thymus comosus (1: +); Veronica prostrata (2: +); Viola tricolor (1: +).

Fitocenozele de Agrostidita capillaris-Festucetum rupiciole -  Csuros - Kaptalan (1962, 1964) sunt considerate ca intermediare între cele xerofile de câmpie (stepice) şi cele din zona montană (Csuros-Kaptalan, 1971). Cu o biodiversitate specifică ridicată şi cerinţe ecologice relativ diferite ale speciilor ne determină să ne gândim că staţiunile în care se reunesc aceste specii sunt exemple tipice de staţiune cu condiţii medii ecologice.

Analizând spectrul ecologic constituit după numărul de specii aparţinătoare fiecărei categorii ecologice (şi nu după abundenţa-contribuţia cantitativă a acestora) metodă mai fidelă, dar necesitând aprecieri ale abundenţei-dominanţei în procente şi nu în note de la + la 5), se constată că:

• există un număr redus de specii eurifite, iar categoria cea mai bine reprezentată este cea a speciilor xeromezofite;
• în privinţa temperaturii, cea mai mare parte dintre specii sunt cele mezoterme, urmate de un număr relativ însemnat de specii euriterme. Expoziţia preponderent sudică şi sud-estică a fitocenozelor se reflectă şi în participarea unor specii moderat termofile şi termofile;
• grupul de specii cel mai mare, pentru reacţia solului este cel al speciilor eurionice, a specifice solurilor slab-acide şi acido-neutrofile.

Comparând spectrele ecologice cu cele ale fitocenozelor asemănătoare, descrise de alţi autori, se constată diferenţe nesemnificative  ± 5 %.

Hemicriptofitele (H), ca bioforme şi speciile euro-asiatice (Eua), ca elemente fitogeografice sunt foarte semnificativ reprezentate faţă de celelalte bioforme, respectiv geoelemente, aşa cum sunt reprezentate în matrice.

Xerofitele anuale (Th) provin fie accidental din parcele cultivate (Anagalis arvensis, Charthamus lanatus, Trifolium arvense), precum şi xerofite comune mai multor cateorii de pajişti (Centaurium erythrea, Erigeron annus, Euphrasia rostkoviana, Bromus mollis, Vicia hirsuta ş.a.).

Chamefitele (Ch) sunt reprezentate de Thymus glabrescens, Genista ss. ovata ş.a.

Arbuştii sunt reprezentaţi de Nanofanerofite (N): Rosa canina; mezofanerofite: (M)-Crataegus oxyiacantha şi Prunus spinosa, fiind întâlniţi, în principal, în pajiştile fostelor livezi şi pe coastele abrupte cu expoziţie sudică, cu tendinţă de instalare în consistenţe mari, din cauza lipsei măsurilor de igienizare a pajiştilor.

Cenotaxonomie

Din punct de vedere cenotaxonomic, pajiştea de Agrostideta capillaris – Festuca rupicolae se încadrează în alianţa Festucion rupicole Soo, (1929) 1940, (syn. Festucion valesiacae, Klika, 31), subalianţa:

Eu – Festucion rupicole Soo, 1971, alianţa Agrostideta – Festucetum rupicole, M. Csuros - Kaptalan 1962 (1964).

Mai adecvată ar fi prezentarea fitocenozelor descrise de Ciocîrlan (1968), de Festucetosum rupicole, ca varianta la Agrostidetum capillaris - Festucetum rupicole, autorul subliniind caracterul lor de intermediar între pajiştile de “Festucetum rupicole şi Caricetum humillis”, pe de o parte şi “Agrostideta capillaris - Festucetum rubrae”.

La nivel de alianţă (Festucion rupicolae) Soo (1929), Royer (1987) prezintă ca specii caracteristice pe Achillea setacea, Centaurea bieberstenii, Festuca valesiaca, dar care lipsesc în releveele practicate în acest areal.

Sindinamică

Direcţiile principale de evoluţie a acestui tip de fitocenoze sunt diferite, date fiind condiţiile ecologice diverse în care se găsesc. Prin aportul de fertilizanţi creşte ponderea speciilor excelente furajere (Lolium perenne, Dactylis glomerata, Phleum pratense) şi celor bune furajere (Poa pratensis), transformându-se în Trifolio repenti - Lolietum krippelova, 1967, sau  Poetum pratensis.

Regimul hidric deficitar, combinat cu suprapăşunatul poate conduce la instalarea cenozelor de botriochloetum (Antropogonetum) ischaemi (Krist., 1937), I. Pop, 1977, transformare facilitată şi de situarea pe versanţii însoriţi şi puternic înclinaţi.

Tipologie şi valoare economică

Din punct de vedere al tipologiei pajiştilor în România, Tucra ş.a., 1987 include tipul “Agrostis termis – Festuca rupicola” în seria Agrostis capillaris din subetajul pădurilor de gorun şi de amestec de gorun de pe dealurile piemontane şi subcarpatice.

Pajiştile de Agrostideto capillaris – Festucetum rupicole sunt folosite mixt, sau numai ca fâneţe. Dintre speciile mai mult sau mai puţin constante fac parte Plantago lanceolata, Achillea setacea, Leucanthemum vulgare, Galium mollugo, Centaurea pseudophrigia etc. şi au valoare furajeră medie. Aceasta se păşunează în primăvara, până spre jumătatea lunii mai, se lasă apoi pentru fân, ceea ce constituie un mare neajuns, având în vedere că speciile leguminoase se refac greu după ce au fost păşunate.

Se prezintă mai jos valorile recoltei medii:

• 2800-6900 kg/ha producţie masă verde (P. Burcea, 1964);
• 3000-4000 kg/ha producţie globală masă verde, din care 2400 kg masă verde consumabilă (Samoilă, 1960);
• 5000-6000 kg/ha masă verde (M. Pop, 1968),

În momentul efectuării studiului fitocenozel0or s-a determinat productivitatea acestei fitocenoze, acesta fiind stabilită în mai multe relevee, cu variaţii de la 3500 kg/ha, până la 11200 kg/ha masă verde (nefertilizat).

Din punct de vedere al calităţii furajului constatăm prezenţa redusă a plantelor excelente (nota 5); speciile cu nota 4 (foarte bune furajere sunt reprezentate în marea lor parte de leguminoase (Trifolium pratense, Trifolium repens, şi izolat Medicago lupulina, Medicago falcata şi Lotus corniculatus). Cea mai mare acoperire o realizează Trifolium pratense şi Trifolium repens.

Speciile cu nota 3 (bune furajere) sunt reprezentate în principal de Agrostis capillaris iar celelalte specii sunt mijlocii şi mediocre furajere şi sunt reprezentate de Festuca rupicola, Anthoxanthum odoratum, Briza media, Trifolium arvense, Trifolium campestre, Achillea millefolium, Achillea setacea, Centhaurea pseudofrigia, Plantago lanceolata ş.a.

Se remarcă că la ameliorarea calităţii furajere contribuie specia bine edificatoare Agrostis capillaris. Speciile dăunătoare sunt întâlnite cu o reprezentare redusă, menţionând Genista pillosa, Crathaegus monogina, Prunus spinosa, Eryingium campestre, Onopordon acanthium.

Ca folosinţă păşune, aceste pajişti se folosesc toată vara, dar cu randament mai scăzut în a două jumătate a acesteia, deoarece, începând cu luna iunie plantele de păiuş sulcat se usucă şi devin neconsumabile.