Studiul ştiinţific geo-botanic..., Ing. dr. Gheorghe Apetroae

ANALIZA VEGETAŢIEI PAJIŞTILOR PERMANENTE DIN AREALUL GEOBOTANIC VALEA TILIŞCUŢEI – DEALUL CĂŢĂNAŞ – VALEA CERNAVODĂ – VALEA ORLATULUI – ŞCORUŞEŢU - CRINŢ
Ing. dr. Gheorghe APETROAE, Sibiu


Consideraţii de ordin general
Caracterizarea tipologică a pajiştilor poate realizată numai în strânsă corelaţie cu structura scoarţei terestre şi factorii climatici. Marea variabilitate litologică, orientarea diferită a culmilor şi depresiunilor şi nivelul altitudinal al precipitaţiilor şi termic au influenţat diferit procesul de formare al solurilor, soluri care în areal se prezintă diferenţiate structural. Marea diversitate a solurilor a atras după sine o variabilitate semnificativă a variaţiunilor vegetale, arboricole şi ierboase.


1. Covorul vegetal şi relaţia cu factorii ecologici din areal


Covorul vegetal aparţine etajelor altitudinale: depresionar, colinar-piemontan şi montan, pe care sunt dispuse subetajele de specii lemnose şi ierboase dominante şi codominante. Pe fundalul acestor subetaje de vegetaţie primară, sub forma de brâie neregulate se interpun areale fitocenotice secundare. Acestea s-au format după defrişarea masivă a pădurilor, fiind constituite din fitocenoze de pajişti secundare din fitocenoze primare (relicte), care mai continuă să populeze doar biotopurile hidromorfe.
Comparând asociaţiile identificate pe baza elementelor fitocenozelor furnizate de releveele floristice realizate în fiecare staţiune fitocenozică, în întregul areal geobotanic, precum şi pe baza indicatorilor biologici, ecologici şi economici, ca verificare a tipologiilor de pajişti rezultate pe baza studiului floristic prezent, s-a constatat încadrarea din punct de vedere geografic-stratigrafic, edafic-floristic şi biotopic-antropic a fitocenozelor într-o schemă specifică zonei.
Datele obţinute din studiul fundamental al arealului floristic sunt descrise în comunicarea “Caracterizarea din punct de vedere floristic al pajiştilor permanente din depresiunile Sălişte-Sibiu şi din munţii Cibinului, joşi şi mijlocii, 1998”. Această caracterizare s-a efectuat prin realizarea de relevee prin metoda geobotanică pe itinerar, în principal, în 41 de staţiuni fitocenotice, corespunzătoare celor 41 biotipuri principale, identificate în areal. Pentru a concluziona asupra rezultatelor cartării floristice tipologice, se relevă, mai jos, zonalitatea vegetaţiei, pe subzone şi etaje. Se identifică în arealul cercetat următoarele etaje de vegetaţie:
Arealul depresionar al pădurilor, zonă constituită de subetajul (subzona) pădurilor de stejar, cuprins între altitudinile de 473-550 m.
Arealul perimontan al zonei pădurilor, zonă constituită de subetajul (subzona) pădurilor de stejar şi fag şi vegetaţie ierboasă secundară, cuprins între altitudinile de 550-700 m.
Arealul zonei montane joase, zonă constituită de etajul (subzona) pădurilor de fag de munte (Fagus silvatica) şi al vegetaţiei ierboase secundare, specifice, cuprins între altitudinile de 700-1000 (1100) m.
Arealul zonei montane mediu-joase, zonă constituită de etajul (subzona) pădurilor de fag şi răşinoase (Fagus silvatica Picea excelsa, Abies alba) şi al vegetaţiei secundare, cuprins între altitudinile de 1100-1250 m.
Arealul zonei montane medii, zonă constituită de etajul (subzona pădurilor de molid (Picea excelsa) şi vegetaţia ierboasă secundară, cuprinsă între altitudinile de 1250-1417 m.


Se dezvoltă, în continuare, etajarea vegetaţie primare şi secundare pe areale:


2. ETAJAREA VEGETAŢIEI DIN ZONA DEPRESIONARĂ SĂLIŞTE-SIBIU.

Fitocenozele de stejărete şi gorunete (Quercetum robur herborum), situate la altitudini între 473-550 (600) m, formate aricetic din speciile Quercus robur, Quercus petraea şi în subsidiar: Carpinus betulus, Ulmus foliaceea, Tilia tometosa, Acer campestre, Fraxinus excelsior ş.a. (Pădurea Bărcu Roşu). Din punct de vedere al vegetaţiei erbacee secundare, pe terasele depresiunii predomină speciile Agrostis capillaris, Festuca pratensis, Andropogan ischaemum, Poa pratensis, Lolium perenne, Dactylis glomerata, iar în zona luncilor frecventează speciile Agrostis alba, Arrhenatherum elatius, Anthoxanthum odoratum, Festuca sulcata, Alopecurus pratensis, Holcus lanatus. În zonele cu exces de umiditate din lunci şi de pe terase sunt frecvente speciile hidrofile: Carex sp., Ranunculus sp., Phragmites communis, Juncus efusus, Tifa latifolia ş.a.
Pe baza releveurilor floristice realizate în staţiunile fitocenotice 1, 2, 3, 4, 12, 13, 14, s-au determinat următoarele tipuri de pajişti:
Tipul: Agrostideta capillaris – Festucetum rupicole (pajişti de iarba câmpului cu păiuş sulcat)
Tipul: Agrostideta capillaris collina, facies: Agrostideta capillaris – Festucetosum heterophylae (pajişti de iarba câmpului)
Tipul: Juncetum effusae et conglomerate (pajişti de pipirig, iarba câmpului şi izuri)
Tipul: Arrhenathereto – Triseteta flavescentis –facies: Arrhenatheretum elatioses typicum (pajişti de ovăscior)
Tipul: Phragmitetum australis – Typhetum latifolie (pajişti de mlaştini)
2. Arealul perimontan al zonelor pădurilor – subetajul (subzona) pădurilor de stejar şi fag şi vegetaţia ierboasă secundară, cuprins între altitudinile de 550-700 m, de tipul Querceto – Fagetum asperulosum.
La altitudinile cuprinse între 550-700 m se întind pădurile de stejar, în amestec cu gorunul şi fagul, în toată zona periferică nordică a Munţilor Cibin, reprezentate tipologic prin asociaţiile de Querceto – Tilietum fagetosa – caricetosum, în arealele cu expoziţie sudică şi în treimea superioară a versanţilor cu alte expoziţii (Dealul Furcilor) ( Puşcaru-Soroceanu E., 1966) şi asociaţii în amestec cu carpenul, de tipul: Quercetum cerris - sessiliflorae carpinietosum (Puşcaru-Soroceanu E., 1966), în biotopurile mai umede, de la baza plantelor şi pe versanţii nordici. Şi într-un caz şi în celălalt, alături de fag şi stejar, în arealul de facies piemontan participă Carpinus betulus, Tilia tomentosa, Fraxinus excelsior, Acer campestre, Betula verucosa ş.a.
În locul gorunetelor de diverse compoziţii, în acest subetaj platourile şi jumătăţile superioare ale versanţilor sunt ocupate într-o bună parte de păiuş sulcat, în asociaţii de tipul Agrostideto capillaris-Festucetum sulcatae (rupicole) E. M. Cs – Kaptalan, 1962, 1964, şi care sunt exploatate în majoritatea cazurilor ca păşuni, în timp ce la baza teraselor, pe terasele depresionare şi în luncile înalte ale râurilor s-au instalat fâneţele de păiuş, iarba câmpului şi firuţă. Tot în acest subetaj, pantele abrupte, pietroase, cu expoziţie sudică sunt populate de pajişti xerofile, în general degradate prin păşunat şi slab instalate din cauza proceselor de diluviere-denudare coluvială şi proluvială, în condiţiile pantelor excesive şi regimului de precipitaţii abundent (Dealul Căţănaş, Dealul Furcilor ş.a.). În pajiştile permanente încheiate ale acestui subetaj predomină speciile de Agrostis capillaris, Festuca sulcata, Festuca pseudoovina, Festuca pratensis.
Ca asociaţii ierboase secundare întâlnim codominanţa speciilor Agrostis capillaris, Festuca pseudoovina, Festuca sulcata, Festuca rubra, Anthoxanthum odoratum şi Tymus sp. în asociere cu alte specii: Cynosurus cristatus, Nardus stricta, Taraxacum ofiicinale, Euphorbia cyparisis, Centaurea jacea ş.a., în asociaţii de tipul:
Tipul: Agrostis capillaris collina, facies: Agrostideto capillaris – Festucetosum heterophylae (pajişti de iarba câmpului)
Tipul: Botriochloetum ischaemi (pajişti de bărboasă)
Tipul: Juncetum effusae et conglomerate (pajişti de pipirig, iarba câmpului şi izmă).
3. Arealul zonei montane joase, zonă constituită din etajul (subzona) pădurilor de fag de munte (Fagus silvatica) şi a vegetaţiei ierboase secundare, specifice, cuprinsă între altitudinile de 700-1000 m. Făgetele predomină partea centrală altitudinală a arealului situat pe colinarul pericarpatic nordic al Munţilor Cibin, formând făgete pure, de tipul Făgetum rubrosum montanum, facies: Fagetum caricetosum, pe expoziţiile nordice, şi de facies: Fagetum festucetosum (Puşcaru-Soroceanu E., 1960) pe celelalte expoziţii.
Spre limita superioară a subetajului fagului, care sustenează gradientic până la altitudinea de 1100 m, determinate de expoziţia nordică a versanţilor, se întâlnesc păduri masive de fag în amestec cu bradul, de tipul: Piceto - Fagetum oxalidosum normale, de facies: Piceto - Fageto oxalidosum, pe expoziţiile nordice şi de facies: Piceto - Fageto luzuletosum, pe celelalte expoziţii. În acest subetaj, defrişarea făgetelor şi a făgetelor în amestec, au dus la instalarea pajiştilor de Festuca rubra de tipul Festucetum rubrae – Agrostidetum capillaris (Horv, 1951), prin intermediul unor serii dinamice, incluzând şi buruienişurile înalte de pădure. Aceste pajişti, de tipurile: Festuceto - Agrostideta montana; facies: Festuceto (rubrae)-Agrostideto capillaris festucetosum, Agrostideto - Cynosurethum monatnae, facies Agrostideto capillaris - Cynosurethum cristati; facies: Agrostideto capillaris - Nardetosum stricta montana; facies: Agrostideto capillaris - Festucetosum rubrae submonatanum şi tipul de fitocenoză Agrostideto montana; facies: Agrostideto capillaris - Leguminosum submontanum; subfacies: Agrostideto capillaris-Genistum Tinctorie et sagitalis montanum, sunt utilizate în cea mai mare parte fâneţe de o coasă şi constituie baza furajeră a zootehniei tradiţionale foarte bine dezvoltate în zonă, aşa cum s-a relevat în studiul social şi economic. Dar menţinerea acestor pajişti la tipologia actuală este condiţionată de întreţinerea acestora şi exploatarea anuală, prin cosit şi păşunat raţional. Se semnalează, totuşi, abandonarea multora dintre fâneţe şi scăderea presiunii păşunatului în această zonă, aspect care se manifestă pe 30-40 % din suprafeţele de pajişti ale cestui subetaj. Această situaţie conduce, de la un an la altul, la instalarea speciilor de Nardus stricta, Deschampria cespitosa, Carex pallescens, Luzula pilosa, Oxalis acetoseella ş.a., precum şi a vegetaţiei forestiere primare (exemplu pajiştile de la Fântâna Mărului, Dosul Orlatului, Dosul Şurilor ş.a.). Buruienişurile de ţolul Lupului (Clinopodio - pteridietum, Dihor, 1975) sunt indicatori ai acestui tip de evoluţie.
Fitocenozele din acest etaj forestier, au fost remarcate în releveele floristice practicate în biotipurile staţionale 6, 19, 29, 21, 22, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 31, 39, 40, 41. Releveele, unul sau mai multe în fiecare areal, consemnează speciile indicatoare, dimensiunile fenologice, creşterea, abundenţa, frecvenţa, prezenţa-constanţa, factori care determină structura şi dinamica fiecărei cenoze din areal.
4. Arealul zonei montane mediu-joase, zonă constituită din etajul (subzona) pădurilor de fag şi foioase (Fagus silvatica, Picea excelsa, Abies alba) şi al vegetaţiei secundare, cuprins între altitudinile de 1100-1250 m. Fitocenozele din acest areal, denumit şi subetajul nemoral al pădurilor de fag şi răşinoase, au în compoziţie, alături de speciile Fagus silvatica, Picea excelsa, Abies alba şi speciile lemnoase, precum: Ulmus montana, Acer pseudoplatanus, Betula verrucosa, Corylus avellana, formând pajişti de tipul Piceto abieto - Fagetum et foliota compozite.
Speciile erbacee de pajişti permanente ale acestui etaj floristic sunt reprezentate de Festuca rubra fallax, Agrostis capillaris, Nardus stricta, Poa nemoralis, Poa violacea, Deschampsia caespitosa, iar în zonele cu exces de umiditate sunt reprezentate de speciile Carex, Juncus ş.a. Asociaţiile acestui subetaj sunt de tipurile: Festuco - Agrostideto capillaris montana - subfacies: Festuceto rubrae, tipul: Agrostideto capillaris deschampsietosum cespitasae; tipul Festuca - Agrostideto capillaris montana - facies: Festuco (rubrae) - Agrostidetum capillaris montana - subfacies: Festuceto (rubrae)- Agrostidetum capillaris nardetosum, tipul Festuca (rubrae)-Agrostideto capillaris montana - facies: Festuceto (rubrae) – Agrostideto - luguminosurum montanum; subfacies: Festuceto rubrae - Agrostideto capillaris trifolietosum pratense et repens. Faciesurile tipologice pratologice au fost identificate prin releveele floristice din tipurile staţionale 30, 32, 33, 37 şi 38.
Se observă, în acest etaj floristic, înlocuirea speciilor de Agrostis capillaris şi Festuca rubra fallax ş.a., urmare a exploatării iraţionale şi acidifierii solului acestor pajişti cu Nardus stricta (Violo declinatae - Nardetum ), pâlcuri de afinişuri (Campanula abietinae - Vaccinietum, Arsene, 1998) şi tufişuri scunde de ienufăr (Campanula abietinae şi Juniperetum, Arsene, 1998), cu o biodiversitate specifică scăzută.
5. Arealul zonei montane medii, zonă constituită de etajul (subzona) pădurilor de molid (Picea excelsa) şi vegetaţia ierboasă secundară, cuprins între altitudinile de 1250-1417 m, denumit şi subetajul boreal al pădurilor de conifere, reprezentat tipologic de molidişuri, secondate de Acer pseudoplatanus, Sorbus aucuparia, Poplus tremula şi mai rar de Abies alba, Fagus silvatica şi Betula verucosa, de tipul Picetum oxalidosum normale montanum, de facies: Picetum pseudooxalidetosum, pe soluri scheletice cu expoziţie N şi de facies: Picetum luzuletosum, pe celelalte expoziţii.
Faciesurile protocenotice sunt determinate de frecvenţa mai mare a speciilor Nardus stricta şi Festuca rubra fallax, în detrimentul speciei Agrostis capillaris, potrivit relevărilor floristice în biotipurile staţionale 34, 35 şi 36, şi se identifică prin asociaţiile de tipul Festuca rubra fallax - facies: Nardetum stricta - Festucetosum rubrae montanum, facies: Nardetum diversiherbosum montanum şi tipul Deschampsieta caespitosae, facies: Deschampsieta caespitosae nardetosum strictae. Această evoluţie dinamică compoziţională, determinată de exploatarea parţială şi iraţională a pajiştilor din subetaj (Crinţ, Tomntic, Poeniţa Cacovei, Dealul Bănceştilor, Poeniţa Orlatului), şi de acidifierea pronunţată a solului, conduce la instalarea asociaţiei de tipul: Deschampsieta cespitosa - Carpaticum, de facies: Deschampsieta caespitosa nardetosum stricte (II S 36).

3.Asociaţii de pajişti (fitocenoze: azonale, intrazonale şi alte microfitocenoze)

Vegetaţia zonală este reprezentată în primul rând de zăvoaiele de Alnus glutinosa (Sibiel, sub Cetate), instalate pe soluri criptospodice, în fitocenoze de tipul: Stellario nemori - Alnetum glutinosae (Kastner, 1938, Lohm, 1957), însoţite de buruienişuri înalte de Telekio speciose - Petasitetum albae (Beldie, 1967), cât şi de G. Arsene, 1998. În locul acestor buruienişuri înalte, dacă se reduce vegetaţia de Alnus sp. în locul pajiştilor de Agrostis stalonifera se instalează pajişti de tipul Rorripo sylvestri - Agrostidetum stolonifere (Moor, 1958, Ober et Müller, 1961, cât şi de G. Arsene, 1998), sau ca păşuni degradate prin păşunatul excesiv, de tipul Junco - Mentetum longifoliae (Lohm, 1953). Astfel de staţiuni, în depresiuni cu exces de umiditate şi pe pante domole cu izvoare de suprafaţă (Dosul Cetăţii-Sibiel), pâlcurile de Molinia coerules (Peucedano - molinietum, Boscaiu, 1965) formează pajişti înalte, împânzite de buruienişuri, de Filipendula ulmaria, sau de pâlcuri de Betula pendula.
Ca tipuri de microfitocenoze, în întregul areal cercetat, în cadrul tipurilor de asociaţii zonale, s-au identificat:
- tipul Poeta bulbosae - facies: Poetum bulbosae- Mixtum compositum;
- tipul: Cynodonteta - Agropyreta repentis, faciesul Agropyretum repentis et diversi herbosum;
- tipul: Thero herbeta - facies: Polygonatum bistortae - cirxetosum oleraceae;
- tipul: Cirsieto - Symphietum officinale;
- tipul Geranieto pratensis - veronicetum longifolie;
- tipul: Poetum palunstris - Pramitetum communis;
- tipul: Calamagrostetum pseudophragmites - Typhetum angustifolia;
- tipul: Caraicetum elate - Juncetum effusae et conglomerate; tipul:
- Equisetetum palustre; tipul: Phragmites australis;
- tipul: Typhoides arundinacea; tipul: Deschampsia caespitosa - Juncus effusus;
- tipul: Geranium sanguineum;
- tipul: Asplenieto (rupestris) - Campanuletum carpatica;
- tipul: Peoto (minoris)- Achilleetum schurii;
- tipul: Aconietum repellas;
- tipul: Veratretum albae – montanum;
- tipul: Urticetam dioici - montanum;
- tipul: Holcetum irnatae;
- tipul: Agrostidetum albae; tipul: Calamagrostetum arundinacea altimontanum.
Aceste tipuri ocupă suprafeţe relativ mici şi sunt determinate în special de presiunea antropică (culturi, fertilizări excesive, păşunat excesiv) cât şi de factorii ecologici specifici biotipurilor hidromorfe, acide, bazice, de degradarea terenurilor şi realizarea unor complexe de soluri, cu influenţe fitocenotice specifice.

În continuare mi-am propus să tratez tipurile de pajişti mai frecvente în arealul cercetat, după schema.


Zona nemorală Păduri de gorun
şi de amestec cu gorunul Pajişti mezoxerofile Seria Agrostis capillaris Tipul Agrostideto capillaris – Festucetosum rupicole
Tipul Agrostideto capillaris – Festucetosum heterophylae (pratensis)
Tipul Botriochloetum ischaemi
Pajişti
mezofile - eutrofe Seria Agrostis capillaris Tipul Arrhenathereto – Triseteta flavescentis
Pajişti
hidrofile Seria Juncus effusae Tipul Juncetum effusae et conglomerate
Tipul Phragmitetum australis
Păduri de fag
şi fag în amestec
cu răşinoase
Pajişti
mezofile - oligotrofe Seria Nardus stricta Tipul Nardus stricta
Pajişti
mezofile - mezotrofe Seria Agrostis capillaris – Festuca rubra fallax Tipul Agrostis capillaris – Festuca rubra fallax
Etajul boreal Păduri de răşinoase Pajişti
hidrofile Seria Festuca rubra fallax Tipul Festuca rubra fallax

BIBLIOGRAFIE

Anghel, Gh., Neacşu, Marcela, Vasu Alexandra (1982), Etajarea vegetaţiei ierboase din Munţii Cibinului (Munţii Cindrel), Lucr. ştiinţifice, Inst. Cerc. Prod. Cult. Pajiştilor. Măgurele-Braşov, X.

Anghel, Gh., Cardosol, V., Neacşu, Marcela, Ţucra, I., Vasu, Alexandra (1985), Pajiştile din Munţii Cindrel, Lucr. şt. ale I.C.P.C.P. Măgurele-Braşov, vol. X, Bucureşti.   

Anghel, Gh., Niedermaier, K., Burcea, P., Stângă, N. şi Şerbănescu, Iuliana (1965), Studiul şi cartarea păşunilor din corpul Crinţ - Munţii Cibinului, Comunicări de botanică, vol. III.

Anghel, Gh., Răvănuţ, M., Turcu, Gh. (1971), Geobotanica, Editura Ceres, Bucureşti.

Apetroae, Gh. (2000), Studiul geobotanic şi economic al pajiştilor permanente situate între râul Orlat şi Valea Tilişcuţei, Teză de doctorat. U.S.A.M.V. Bucureşti.

Apetroae, Gh. (2000), Universul geografic, economic şi cultural-     spiritual al Mărginimii Sibiului, Sesiunea de comunicări ASTRA, Secţiunea a V-a, Istorie-geografie. Făgăraş, 2000.

Apetroae, Gh. (2002), Tipologia şi sindinamica fitocenozelor în arealul geobotanic Valea Orlatului – Valea Cernavodă – Scoruşeţu Crinţ, Societatea Inginerilor Agronomi din România (S.I.A.R.). Studii şi cercetări ştiinţifice, vol. III.

Badea, L., Conea, I., Bozovici, Şt. (1985), Cadrul antropogeografic, în vol. Mărginenii Sibiului, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Bălăceanu, V. (1970), Condiţiile naturale şi solurile Depresiunii Sibiului, Studii tehnico-economice. C, 17, St. pedol., VII, Inst. Geologic.

Bărbulescu, C., Motcă, Gh. (1987), Păşunile munţilor înalţi, Editura Ceres.

Beldie, Al., Chiriţă, C. (1962), Flora indicatoare din păşunile noastre, Editura agrosilvică, Bucureşti.

Berciu, D. (1950), Despre apariţia şi dezvoltarea patriarhatului pe teritoriul R.P.R., St. cerc. ist. veche, I, 2.

Bucur, C. (1978), Invarianţă şi variabilitate în păstoritul tradiţional (Despre momentul, cauzele şi caracterul transhumanţei pastorale a românilor). An. Muz. Etnogr. Transilvaniei, X.

Bucur, N. (1963), Câteva principii şi legi în pedologie şi geografia solurilor, Analele ştiinţifice. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, Secţiunea IIb.

Burcea, Paul, Apetroae, Gh. (1998), Caracterizarea din punct de vedere ecologic şi floristic a principalelor pajişti permanente situate între Orlat şi Valea Tilişcuţei, judeţul Sibiu, S.I.A.R., Studii şi cercetări ştiinţifice, volumul II.

Buza, M. (1974), Consideraţii istorico-geografice asupra populaţiei şi aşezărilor de la marginea Munţilor Cindrel, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XX, I.

Buza, M., Fesci, Simona (1972), Studii geoecologice ale etajelor alpin şi subalpin din Munţii Cindrel, St. Cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XIX, 1.

Buza, M., Fesci, Simona (1973), Condiţiile ecologice şi unele aspecte geografice ale păstoritului în Munţii Cindrel, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XX, 2

Buza, M. (1979), Structura geosistemelor din Munţii Cindrel, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XXVI.

Buza, M. (1995), Mărturii etno-istorice şi aspecte antropogeografice oglindite în toponimia Munţilor Cindrelului, St. cerc. etnologie, IX, Sibiu.

Buza, M., Fesci, Simona (1985), Munţii Cindrel, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.

Cardosol, V., Daniliuc, D. (1979), Contribuţii la punerea în valoare a pajiştilor din Munţii Cibin, Lucr. şt. ale I.S.C.C.P. Măgurele-Braşov, vol. V.

Cernescu, N. (1959), Seriile trofice ale tipurilor genetice de sol din zona forestieră, Bucureşti.

Chiriţă, D.C., Păunescu, C., Teacă, D. (1963), Solurile României, Editura agro-silvică, Bucureşti.

Ciulache, S. (1997), Clima Depresiunii Sibiului, Edit. Univ. Bucureşti.

Codarcea-Desilla, Marcela (1964), Consideraţii asupra stratigrafiei, genezei şi structurii formaţiunilor cristalofiliene din Carpaţii Meridionali Centrali, An. Com. Stat. Geol., XXXIVI.

Cristea, V. (1993), Curs de fitocenologie, Univ. „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca.

Decei, A. (1939-1942), Cetatea Salgo de la Sibiel, An. Inst. Naţ., VIII.

Doniţă, N., Leandru, V., Puşcaru-Soroceanu, E. (1960), Harta geobotanică a României, Editura Academiei, Bucureşti.

Drăgulescu, C. (1996), Ariile naturale protejate din judeţul Sibiu, Edit. Constant, Sibiu.

Fesci, Simona (1975), Aspecte ale florei şi vegetaţiei zonei alpine a Munţilor Cindrel, Stud. Com., Muz. Brukenthal, 19

Fesci, Simona, Buza, M. (1972), Studiul geoecologic al rezervaţiilor din circurile glaciare ale Munţilor Cindrel şi Şureanu, Ocrotirea naturii, 18, 2.

Florea, N., Munteanu, I. (2003), Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS), Editura ESTFALIA, Bucureşti.

Haşeganu, I. (1941), Mărginenii în viaţa economică a Transilvaniei şi a Vechiului Regat, Braşov.

Ionescu, Simona, Fesci, Simona (1972), Observaţii cu privire la entomofauna din zona alpină a Munţilor Cibin, St. cerc. biol., Zoologie, 24, 4.

Irimie, C. (1956), Pivele şi vâltorile din Mărginimea Sibiului şi de pe Valea Sebeşului, St. com., Muz. Brukenthal.

Martonne, Emm. De (1900), Recherches sur la periode glaciaire dans les Karpathes Meridionales, Bul. Soc. Sci., Bucarest, IX.

Maruşca , Teodor, Studii asupra gradienţilor ecologici şi economici din spaţiul carpatic românesc, I.C.P.C.P. Braşov, 1998, Societatea Inginerilor Agronomi din România (S.I.A.R.), Studii şi cercetări ştiinţifice, vol, II.

Maruşca, T. (1995), Gradientica ecologică – baza strategiilor de dezvoltare durabilă în zona montană. A VI-a Conferinţă Naţională de ecologie, Arad.

Mihăilescu, V. (1960), Monografia geografică a R.P.R., vol.I, Geografia fizică, Edit. Academiei R.P.R.

Morariu, T. (1974), Modificarea geosistemelor din zonele muntioase înalte carpatice prin activitatea antropică, Lucr. dimpozionului „Ecosistemele naturale şi evoluţia lor în raport cu impactul uman”, Academia Română, Filiala Cluj.

Moţoc, M. şi col. (1975), Eroziunea solului şi metode de combatere, Editura „Ceres”, Bucureşti.

Munteanu, I. (1896), Monografia economică-culturală a comunei Gura Râului, Sibiu.

Niculescu, Gh. (1969), Relieful glaciar din Munţii Şureanu şi Cindrel, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XVI, 1.

Niedermaier, K. (1969), Vegetaţia căldărilor glaciare din Munţii Cibinului, Ocrot. Nat., 9, 1.

Nistor, N., Marinescu-Frăsinei, M.N. (1990), Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei, Edit. Dacia, Cluj-Napoca.

Pascovschi, S., Leandru, V. (1958), Tipuri de pădure din R.P.R., Edit. Agrosilvică, Bucureşti.

Pârvu, I. şi col. (1980), Ecosistemele din România, Editura „Ceres”, Bucureşti.

Pop, E. (1960), Mlaştinile de turbă din R.P.R., Editura Academiei, Bucureşti.

Posea, Grigorie şi col. (1986), Geografia de la A la Z, dicţionar de termeni geografici, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Rusu, Mariana, Rotar, I., Prică, Fl., Sima, N., Câteva consideraţii privind păstoritul în Munţii Cindrel, (1998). Societatea Inginerilor Agronomi din România (S.I.A.R.), Studii şi cerc. st., vol.II.

Săulea, Emilia (1967), Geologie istorică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.

Sârcu, T. (1971), Geografia fizică a R.S.R., Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.

Simu, R. (1895), Monografia comunei Orlat, Sibiu.

Soceava, V.B. (1975), Geosistemele: concept, căi şi clasificare, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XXII.

Someşan, L. (1942), Rolul factorilor geografici în aşezarea şi în viaţa ecomică a satelor din Depresiunea Sibiului, Rev. Geogr. rom., IV, 3.

Stănescu, V. (1973), Tipologia pădurilor „Silvicultura”, Edit. „Ceres”, Bucureşti.

Stângă, N., Şerbănescu, Iuliana, Blănaru, V. (1963), Solurile de pe pajişti din Munţii Cibinului, Analele secţ. pedol., Inst. Agron. „N. Bălcescu”, XXXI.

Stoica, D., Buiuc, M., Borza, Doina (1972-a). Le climat de la station climatique de Păltiniş situee dans les Monts Cibin, Lucr. celei de-a V-a Conf. Meteo. Carpat., Bucureşti, 1971.

Articole de presă: "RUINAREA PRODUCĂTORULUI AGRICOL ROMÂN, O ACŢIUNE VOITĂ SAU O CRASĂ INCOMPETENŢĂ ...?" , GHEORGHE APETROAE SIBIU

RUINAREA PRODUCĂTORULUI AGRICOL ROMÂN, O ACŢIUNE VOITĂ SAU O CRASĂ INCOMPETENŢĂ DE GESTIUNE AGRARĂ ? Articol apărut în revista “ Agricultura României”, anul X, nr.21 (437),1999, director Alexandru Brad, de Gheorghe Apetroae Sibiu, publicist, expert, vicepreşedinte al Societăţii Inginerilor Agronomi din România .

Evaluând situaţia din agricultură, se poate afirma , fără echivoc, că, din nefericire, reforma agrară postdecembristă, la început o speranţă a belşugului şi bunăstării sociale, nu s-a manifestat decât ca un război nefast împotriva naţiunii, dus în planul economic-agrar rural şi cu efective negative majore în planul social naţional. Primele ţinte vizate şi atinse au fost specialiştii, reuşindu-se ruperea lor de obiectul muncii pentru care s-au format în sistemul universitar ingineresc agricol, pământul. A urmat apoi atingerea brutală şi distrugerea fără milă, din temelii, a multor din sectoarele gospodăreşti şi complexele agro-zootehnice şi agro-industriale ale fostelor cooperative , din unităţile intercooperatiste şi de stat. Acestea, privatizate printr-un simulacru de licitaţii, majoritatea lor cu mult sub valoarea capitalului investit, altele , rămase lipsite de terenul agricol necesar pentru o bază minimă de producţie, au devenit acele potenţiale agrare imense parţial exploatate ,iar unele total nefuncţionale. Multe din aceste investiţii agricole au fost distruse de ticăloşi şi inconştienţi sau jefuite de hoţi, sub acoperire, prin graţia aşa-zisului act revoluţionar sau au fost licitate şi vândute pe nimic mafioţilor politici şi agreaţilor acestora, altele au rămas nelicitate şi acum se prezintă părăginite, căpătând înfăţişarea sinistră a unor vestigii de epocă comunistă!
A urmat o altă privatizare,în subevaluare, cea a utilajelor agricole din fostele secţii de mecanizare, prin acelaşi simulacru de licitaţii, iar cele nelicitate,au ajuns nişte mormane de fier ruginit aşteptate numai de combinatele siderurgice, în paralel cu disponibilizarea mecanizatorilor profesionişti.
Efectul nu a fost altul decât cel al diminuării drastice a volumelor de lucrări mecanice de care beneficiase până atunci agricultura. Legea nouă a fondului funciar, concepută numai de diletanţi şi oportunişti, prin aplicarea ei aleatorie, a generat regresul naţional în exploatarea rentabilă a terenului agricol şi a creat marea bază a unei agriculturi excesiv parcelate, atomizate, netehnologice şi nerentabile, bucuria ţăranului neavizat de a se fi ştiut proptit în ţăruşul brazdei sale. Dar când să-şi fi arătat ţăranul de peste noapte ce poate el, tot legislativul şi guvernul, care i-au restituit pământul, i-a retras sprijinul financiar, unanim acordat acestuia în statele agricole dezvoltate, oferindu-i în locul facilităţilor pentru reeditarea producţiei şi dotarea noilor exploataţii agricole cu utilajele necesare, o practică a dobânzilor bancare nesimţite, în goana de plusare a capitalului bancar pe seama unei economii fără bază reală. Acest fapt, al dobânzilor exagerate pe creditarea produţiei, a condus la blocarea proceselor de producţie , atât la exploataţiile private cât şi la societăţile agricole cu capital majoritar de stat, a condus la falimentarea economiei agricole.
Exploataţiile agricole care au avut curajul să solicite , totuşi, şi în aceste condiţii , credite , n-au făcut altceva decât , prin rambursarea creditelor şi dobânzilor exagerate, să-şi dubleze implicit preţurile de cost la produse , cheltuieli neacoperite prin efectul valorificării producţiei realizate, şi aşa au ajuns majoritatea exploataţiilor debitoare, insolvabile şi falimentare . Se înţelege, dar, “ajutorul” acordat componentei funciar-agrare excesiv parcelare , în războiul economic agrar de către componenta financiar-bancară, care nu a fost altul decât alungarea ţăranului de pe câmpul pe care visase să-l înflorească şi să-l rodească . Cei care au mai rămas pe câmpul agriculturii excesiv parcelare, în locul tehnologiilor moderne de producţie intensive şi superintensive, cu reducerea masivă a consumurilor energetice, inclusiv de forţă umană pe produse, caracteristică a statelor agricole dezvoltate, practică acum masiv , aşa cum se întâmplă după un război , o exploatare arhaică a pământului , cu sapa , cu calul şi plugul de lemn, ori , neavând minimum de mijloace de producţie necesare( utilaje şi fonduri financiare de producţie),acum procedează neputiincios la abandonarea lui.
Dar loviturile cele mai puternice au fost resimţite în economia agricolă a statului român prin degradarea şi devalorizarea investiţiilor de infiinţare de plantaţii de pomi şi arbuşti fructiferi, de vii, hamei, sere,solarii…, în majoritatea lor , prezentându-se acum sălbăticite, iar unele ,fiind , pur şi simplu, pârjolite de mâini criminale, în timp ce pajiştile naturale şi cultivate ,cândva baza de furajare pentru bovine şi ovine cu efectul conversiei în carne şi lapte, au ajuns excesiv degradate şi împădurite, cu construcţiile pastorale distruse complet ori jefuite şi abandonate.
Ca un specialist în domeniu, care a abordat în cariera profesională variile segmente tehnice ale agriculturii, am înţeles, încă din momentul apariţiei în proiect a Legii fondului funciar, în anul 1990, deci cu un an înainte de promulgarea acestei legi, efectele nocive ale acesteia , şi nu întâmplător am intervenit în scris la parlament şi guvern, fără răspuns şi m-am exprimat imperativ în articolul publicat de ziarul “ Radical”, din 22 ianuarie 1990, intitulat “ Un răspuns domnului senator Mircea Curelea”, că reconstituirea dreptului de proprietate funciară constituie un act politic reparatoriu, dar că exploatarea fondului funciar agricol al ţării nu poate fi rentabilă decât pe suprafeţe mari, eventual în forme asociative, relevând textual: “ necesitatea formelor de asociere a ţăranilor pentru a lucra pământul din extravilan în sistem mecanizat, sistem care le-ar permite să utilizeze verigile tehnologice cu bază mecanizată pentru majoritatea lucrărilor, în condiţiile de asolament şi de rotaţie raţională a culturilor, conform practicilor agrotehnice la nivel mondial, a le uşura munca şi obţine producţii superioare”. Iar, cât priveşte soarta amenajărilor funciare( irigaţii, desecări, combaterea eroziunii solului, organizarea şi sistematizarea teritoriului agricol…), a complexelor şi holdingurilor agro-industriale, tot în anul 1990 şi tot în acelaşi articol , am semnalat, fără a fi auzit:” Se impune protecţia tuturor investiţiilor funciare, inclusiv a construcţiilor din fermele şi complexele zootehnice. Acestea constituie valori investite din sudoarea poporului, mai mult, trebuie apărate pri lege şi valorificate superior! Numai ţinând cont de protecţia acestor lucrări să fie reconstituit dreptul de proprietate”. Dar strigătul meu de atunci , de alarmă pentru naţiune, ajuns în scris şi la Parlament şi la Guvern, nu s-a vrut a fi auzit şi, iată urmările!
Pentru că, evaluând acum, după cei npuă ani de război economic agrar, purtat împotriva propriei noastre agriculturi, rezultatul implementării reformei potrivit normelor legislative şi deciziilor politice diletante din praxisul agricol al perioadei, nu se poate constata decât, cu cel mai mare regret, că obiectivele tehnico-economice agrare şi sociale ale ruralului, în contextul reformelor, prin politicile funciare, financiar- bancare, manageriale şi de marketing în agricultură, nu au fost nici pe departe soluţionate. Mai mult, exploziile repetate ale preţurilor la carburanţi , fertilizanţi, pesticide, seminţe şi furaje, ale tarifelor de plată pentru lucrările agricole mecanizate exagerate şi a preţurilor de vânzare a tractoarelor şi maşinilor agricole,sporite, toate acestea au condus la restrângerea drastică a activităţilor din producţia vegetală şi zootehnică, respectiv la abandonarea unor suprafeţe imense de terenuri arabile fertile, a multor plantaţii de vie şi de pomi moderne şi productive, acum adevărate vestigii ale agriculturii intesive şi productive, distruse şi părăginite, au condus la împădurirea,degradarea şi exploatarea neraţională a pajiştilor permanente, cu efectul decimării efectivelor de bovine şi ovine, atât la proprietăţile funciare private, cât şi la cele din patrimoniul societăţilor agricole, fostele I.A.S..
Iată, dar, că, după atâţi ani de reformă, în locul acelor mult aşteptate exploataţii agricole rentabile şi înfloritoare , care să justifice noile strategii şi politici de dezvoltare structurală durabilă a ruralului românesc şi lansate spre a eradica ultimile structuri economice de tip cocialist, prin intervenţiile diletante, greşit calculate, nu s-a reuşit decât fragmentarea excesivă a exploataţiilor de teren, abandonarea lor şi, în acelaşi timp, şi a construcţiilor agrozootehnice şi amenajărilor funciare.
Mai mult, lipsa unor reglementări legislative care să stabilească clar criteriile de privatizare a societăţilor comerciale agricole (fostele întreprinderi agricole de stat), acum , în plin proces de desfâşurare, privează centrele de producţie agro-zootehnică ale acestor societâţi, la fel ca şi pe cele din fostele cooperative şi unităţi intercooperatiste, de asigurarea terenului pentru baza de producţie a acestor deosebit de importante obiective agricole naţionale,le privează de o privatizare , aşa cum ar fi normal, în moduli funcţionali, la capacitatea integrală de producţie.
Războiul economic agrar naţional continuă cu intensitate, pentru distrugerea şi fostelor I.A.S.. La început, prin retragerea sprijinului financiar , prin exagerarea dobânzilor la creditele de producţie şi de investiţii şi, acum, prin împărţirea pământului la foştii proprietari până la talpa grajdurilor şi a celorlalte obiective agricole. Pentru exploatarea lor raţională, în condiţiile de privatizare cu destinaţie agro-zootehnică, ar fi avut nevoie vitală de terenurile agricole adiacente.
Dar, deşertul legislativ funciar şi financiar-bancar existent în domeniul agrar nu permite dezvoltarea de structuri agrare şi de exploataţii agricole private, cu un proprietar sau chiar asociative, capabile de o creştere economică a producţiei, de reechilibrare economică-socială a ruralului şi care să poată soluţiona în cel mai scurt timp starea de criză , de subproducţie şi de subdezvoltare din agricultură.
Să credem, aşadar, că, până la urmă, clasa politică se va restructura în aşa fel încât să conştientizeze că mai presus de algoritmul politic, interesele de grup şi personale ori de partid, stau interesele naţiunii, soarta pământului, cel mai sigur şi mai de preţ bun naţional,stă soarta ţăranilor şi a întregului popor. Până atunci, până nu văd o serioasă abordare a ei, nu-mi pot explica ce se îăntâmplă cu agricultura ţării!?! De aceea, cu mult amar mă întreb: este o acţiune de eludare voită, antinaţională a agriculturii, a societăţii rurale şi, implicit, a întregii societăţi româneşti sau suferim de crasa incompetenţă a celor care o gestionază ?!?!
Ing.dr.expert Gheorghe Apetroae, vicepreşedinte al Societăţii Inginerilor Agronomi din România(S.I.A.R.)