duminică, 23 octombrie 2011

literatura, despre gheorghe apetroae şi carmen negulei

Un comentariu:


  1. EL, EMINESCU
    Gheorghe Apetroae, Sibiu

    Când pe harfele de unde
    stele cad şi se aprind
    orgi selenice pe lucii,
    valuri risipte-n grind,

    fruntea- boltă peste veacuri
    și-o înclină visător
    să-şi revadă-n codri, lacul,
    strălucirea în izvor...

    pe azure văi de cuget
    cu ochi negri lin coboară
    El, Luceafăr al iubirii,
    printre nuferi să răsară…

    cu Luna se plimbă-n trestii,
    iar din cornu-i de argint
    îşi desfată nemurirea,
    dă tăcerii dor şi gând..!

    Teii, încărcaţi de floare,
    ning miresme de amor,
    El... luceşte-n rostul lumii
    spre trecut şi viitor…!


    Din grădinile de aur,
    îi culege Lunei crini,
    ...El - ecoul între clipe -
    să-i păstreze-n templul firii
    candelabre de rubin...

    arc de cer în El, lumina
    celei mai pure lumini...!

    Gheorghe Apetroae, Sibiu
    ”Depășirea trecerii”, Editura FIATLUX , București, 2000;
    Revista „Foaia Poporului” - ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993

    RăspundețiȘtergere