sâmbătă, 9 ianuarie 2010
GHEORGHE APETROAE- REFERIRI LA TEZA DE DOCTORAT ING. ILIE FARCA
GHEORGHE APETROAE --- Unele referiri cu privire la obiectivele şi valoarea ştiinţifică a tezei de doctorat elaborată de ing. ILIE FARCA, intitulată „ Cercetări privind inflenţa fertilizanţilor (NPK) şi supraînsămânţării asupra producţiei şi biodiversităţii pajiştilor de munte”
Articol ştiinţific redactat şi publicat de Gheorghe Apetroae
Teza de doctorat elaborată de autor în cadrul catedrei de pratologie de la U.S.A.M.V. Cluj – Napoca , sub coordonarea ştiinţifică a prof. univ. dr. IOAN ROTAR se situează ca tematică de cercetare la nivelul impus genului de preocupări ştiinţifice biotehnice, iar ca demers problematologic se integrează direcţional cercetării naţionale şi mondiale, atât ca originalitate ştiinţifică cât şi ca aplicatibilitate secvenţială şi generală a rezultatelor cercetării în evidenţa şi caracterizarea tipologică floristică, pe mari areale, identificarea şi selectarea priorităţilor în materie pratologică.
Ca demers ştiinţific, se explorează spaţiul complex din pratologicul etajului boreal al Munţilor Cindrel şi se furnizează informaţii de principiu ştiinţific asupra productivităţii şi calităţii pratotehnice a pajiştilor. În acelaşi timp se exprimă unele puncte de vedere privind fertilizarea sustenabilă a pajiştilor cu doze reduse de fertilizanţi, conceptul de dezvoltare durabilă şi de multifuncţionalitate în agricultura zonei, aducând experimental şi pe bază bibliografică, drept temei de abordare şi interpretare ştiinţifică, contribuţii proprii în sistemul formal al numeroaselor cazuri de pratologie ecosistemică.
Soluţiile elaborate de autor sub aspect multifuncţional pratologic, ştiinţific şi explorator, sub semnul diferenţei, aşa cum le relevă prof. univ. dr. VASILE VÂNTU, referentul principal al tezei, pentru condiţia de biodiversitate şi de creştere a fertilităţii solului în tipologia praticolă Festuca rubra- Agrostis capillaris, tipul de habitat: R 3803- pajişti sud-est carpatice de Agrostis capillaris şi Festuca rubra ,de la altitudinea de 1348 m, pun în evidenţă efectul utilizării optime a fertilizanţilor şi importanţa teoretică şi practică a intervenţiilor în ecotop, de menţinere a diversităţii fitocenotice şi de gestionare durabilă a ecosistemelor de pajişti.
Ca dominantă a cercetării, trei sunt obiectivele urmărite şi soluţionate de autor în plenitudine dinamică. Primul, îl constituie influenţa fertilizării şi supraînsămânţării asupra producţiei de substanţă uscată (S.U.) şi calităţii nutrientului furajer, al doilea cuantifică efectul fertilizării şi supraînsămânţării asupra biodiversităţii fitocenotice iar al treilea analizează influenţa acestor intervenţii asupra unor indici agrochimici ai solului. Obiectivele sunt urmărite experimental, în condiţii de amendare cu CO3 Ca şi neamendat, şi aceasta, după cum releva dr. ing. RAZEC IOSIF, alt referent al tezei, ” cu scopul identificării unor variante tehnologice care să permită dezvoltarea unei praticulturi durabile şi performante” şi, într-un plan mai complex,” să evidenţieze importanţa culturii pajiştilor permanente din punct de vedere agricol, turistic şi peisagistic.”
Teza este structurată în 6 capitole, fiecare capitol relevând cu autoritate, sub aspectul cercetării ştiinţifice, capacitatea probatorie a argumentelor demonstrate.
În capitolul I , autorul ,operând contextual, evidenţiază importanţa pajiştilor montane, conceptul de multifuncţionalitate în agricultură, funcţiile pajiştilor montane, conceptul ştiinţific de dezvoltare sustenabilă, influenţa fertilizării sustenabile şi însumate şi supraînsămânţării asupra masei recoltabile de S.U., asupra biodiversităţii floristice şi asupra unor însuşiri edafo-trofice ale solului, cu referiri pratologice la pajiştile permanente din Munţii Cindrel, rolul acestora în economia pastorală a zonei.
În capitolul II se relevă în detaliu caracteristicile condiţiilor naturale din Munţii Cindrel , în principal influenţa gradientică a altitudinii şi formelor de relief asupra fenomenelor climatice, în speţă meteorologice şi se emit consideraţii cu privire la aportul energetic natural asupra solului şi florei. În abordarea vegetaţiei ecosistemului se relevă genealogic limitele geologice altitudinale ale etajelor bioclimatice ce condiţionează tipologia pajiştilor din Munţii Cindrel, tipologie utilizată în descriere după GH. ANGHEL şi colab., 1965, cu o permisă completare că sindinamica tipologică a pajiştilor din acest areal a fost cercetată pe arii considerabile şi expusă în tezele lor de doctorat, de K. NIEDERMAIER, în anul 1958, PAUL BURCEA, în anul 1965 şi GHEORGHE APETROAE, în anul 1999.
În capitolul III se relevă obiectivele cercetării, materialele utilizate conform protocolului experimental , metodele de cercetare şi modul de organizare a experienţei.
Experienţa a fost organizată în 4 blocuri- repetiţii- randomizate. Fiecare bloc s-a format din 5 parcele, fiecare parcelă s-a împărţit în două subparcele (o subparcela- variantă, pe fond amendat şi o subparcela - variantă , pe fond neamendat), fiecare subparcelă –variantă, având suprafaţa de 10 mp iar varianta V1(Mt) s-a constituit referenţial de raport de gradul zero la abaterile diferenţiale determinate de cauzalitatea imputurilor. Ca materiale de experiment, pentru fertilizare s-au utilizat doze de N50P50K50, respectiv azotat de amoniu (33,5 % N), superfosfat simplu(18%P2O5), sare potasică (38% K2O), pentru supraînsămânţare s-a utilizat specia Trifolium repens, soiul Măgurele , tipul holandicum (5 kg / ha) iar pentru amendare doza de 5 t/ha CO3Ca. Ca opţiune metodologică de cercetare a fitocenozei, s-a selectat metoda geobotanică sau fitosocială care a constat în efectuarea de relevee floristice pe suprafeţe caracteristice fitocenozei diferenţiale - variantice şi prin care s-a determinat structura şi compoziţia floristică, iar dintre determinările cantitative şi calitative variantice efectuate enumerăm producţia de S.U, compoziţia chimică a furajului (proteină brută, grăsime brută, cenuşă brută, celuloză brută, SEN şi unii indicatori agrochimici ai solului: valori pH, grad de saturaţie în baze(V%), P şi K extractibil.
În capitolul IV s-a inclus contextual analiza rezultatelor proprii privind influenţa fertilizării diferenţiate şi supraînsămânţării asupra producţiei de SU,asupra compoziţiei floristice şi calităţii furajului în locaţia amintită, în condiţii de amendare şi neamendare . S-a constat că producţiile de furaj au fost influenţate cantitativ şi calitativ de troficitatea solului, în urma administrării fertilizanţilor, de supraînsămânţare şi amendare, de influenţa condiţiilor climatice, în principal a distribuţiei precipitaţiilor şi insolaţiei asupra florei, în perioada fenologică şi cea generativă a plantelor. Determinările fitocenologice reliefează faptul că imputurile din protocolul experimental pozitivează gradul de acoperire cu vegetaţie, cuantificat de la 50-55%, în V1, la 75-80 % pe agrofond neamendat şi la 80-85 % pe agrofond amendat cu influenţe structurale holistice în compoziţia floristică a fitocenozelor în variante, concretizate prin vicarianţa gramineelor valoroase( Dactylis glomerata, Phleum pratense, Agrostis capillaris) şi fabaceelor ( Trifolium repens, Trifolium pratense) , în paralel cu reducerea numărului de specii, de la 19 , la martor, în anul 2002, la 11-17 specii, ( în V3, respectiv V4), în anul 2004 şi substituirea lor de specii valoroase cu apariţie primară în fitocenoză.
Cu privire la gradul de acoperire floristică şi la fenomenele spaţiale de trangresivitate vicariantă ori regresie, spaţiale la specii, se constată , din lucrarea autorului, că specia Agrostis capillaris înregistrează ponderi în covorul vegetal, de la 17,5 %, în varianta martor, la 62,5 % ,în V4 şi devine stenoică în noile condiţii, în timp ce specia Festuca rubra înregistrează o regresie a participării, de la 17,5 %, (Mt.) la 5 % (V4 şi V5), pe ambele agrofonduri. Operându-se contextual, similar se constată că specia Dactylis glomerata înregistrează o pondere în covor de 17,5 % şi specia Phleum pratense , de 5 %, cele două specii, fiind specii noi în fitocenoză. Prin accesul în fitocenoză a speciilor valoroase Dactylis glomerata, Phleum pratense şi Trifolium repens precum şi a speciei de Genista sp., se concluzionează că pajiştile de Festuca rubra şi Agrostis capillaris din Munţii Cindrel pot fi ameliorate substanţial prin tehnologii praticole sustenabile, cu imputuri moderate, respectiv fertilizare cu N50 P50 K50 şi supraînsîmânţare cu 5 kg/ha Trifolium repens pe agrofond amendat cu 5 t/ha CO3 Ca.
În acelaşi context, dr. ing. RAZEC IOSIF, referindu-se la influenţa factorilor studiaţi asupra biodiversităţii floristice, pune în evidenţă unele schimbări în covor determinate de interacţiunile factoriale în urma aplicării îngrăşămintelor, amendamentelor şi supraînsămânţării. Aceste schimbări au condus la modificări ale troficităţii microbiologice din sol, în sensul ameliorării acestora şi creşterii gradului de mineralizare al solului, resimţite în gradul de acoperire cu specii în transgresiune, poaceele prezentând o creştere în covor între 10 % ,în V1 şi 20 %, în V4, iar fabaceele o creştere de 10 % în variantele nesupraînsămânţate şi de 22,5 % în cele supraînsămânţate cu trifoi alb (în V5), la ambele fonduri. Se apreciază, ca o aplicabilitate secvenţială, că fertilizarea unilaterală cu 50 kg_/ha P2O5 îşi face resimţit efectul începând din cel de al doilea an , iar supraînsămânţarea cu doza de 5 kg/ha Trifolium repens, în combinaţie cu 50 kg/ ha P2O5 sau cu doza de N50, P 50 K50, influenţează pozitiv evoluţia cantitativă şi calitativă a producţiei de SU, iar efectul cel mai puternic se resimte în anul II şi III de exploatare. Sub aspectul aplicabilităţii integrale, se reliefează producţiile mari de S.U. în variantele fertilizate cu N50 P50 K50, cu şi fără supraînsămânţare cu trifoi alb(V4 şi V5), cu sporuri faţă de martor de 45- 58%, pe agrofond neamendat, respectiv de 2,68 şi 2,93 t/ha şi cu sporuri faţă de martor de 71% şi 89 % , pe agrofond amendat, respectiv de 3,92 şi 4,33 t/ha. Se mai constată, din determinări, o ameliorare calitativă a nutreţului, în principal prin creşterea conţinutului de proteină brută, în variantele fertilizate cu azot şi supraînsămânţate cu trifoi alb, de la 10,18% la martor, la 15,31%(V5) şi 15,63(V4), la variantele neamendate şi de la 14,38 % la martor, la 17,75 % (V5) şi 17,81%(V4), la variantele amendate. De asemenea, se constată creşterea conţinutului în grăsimi brute şi o diminuare a conţinutului în celuloză brută ,însoţite de o creştere semnificativă a valorii nutritive şi palatabilităţii furajere.
În capitolul V se analizează influenţa întervenţiilor în pratoecosistem asupra unor indici agrochimici ai solului în cei trei ani de experimentare(2002-2004).Se constată, ca efect al aplicării fertilizanţilor, creşterea semnificativă a gradului de saturaţie în baze, pe variante, de la 51-59% la 58-82 % şi ameliorarea conţinutului în fosfor şi potasiu asimilabil în sol şi se observă în variantele pe fond amendat, o corectare a reacţiei acide a solului resimţită ca efect, gradual, în anul II şi III de aplicare, cu evidenţa anului III de experimentare când simpla aplicare a amendamentelor a adus un spor de 0,99 t/ha S.U., comparativ cu varianta martor neamendată, spor care se încadrează în limitele diferenţelor foarte semnificative.
În capitolul VI, de extensie limitată, se relevă concluziile şi recomandările cu caracter recurenţial rezultate din studiile şi determinările efectuate şi se expun o serie de operaţii contextuale în ameliorarea pajiştilor montane cu elemente pratotehnice noi, respectiv cu imputuri reduse ,vizând imperativ şi întemeiat gestionarea durabilă şi multifuncţională a acestora în condiţiile staţionale din Munţii Cindrel. Se evidenţiază experimental, efectele fertilizării şi supraînsămânţării asupra randamentului pajiştii şi sporurile semnificative de producţie, încă din primul an al aplicării.
Se concluzionează experimental şi se argumentează rezolutiv recurenţial relaţia directă între cumularea în timp a imputurilor tehnologice şi creşterile de S.U., faptul că în cei trei ani experimentali s-a obţinut recolta maximă pe fond amendat, îndeosebi la variantele cu N, faptul că la variantele la care a fost numai fertilizare cu fosfor sau numai supraînsămânţare cu Trifolium repens, creşterile de recoltă sunt numai din anul al doilea şi că amendarea , din al doilea an începe să influenţeze considerabil producţia de S.U.,
Cât priveşte compoziţia floristică, ca urmare a intensivizării imputurilor, poaceele au tendinţe ponderale, până la 65 % la variantele cu N50, P50, K50,iar la o fertilizare mai puternică, specia Agrostis capillaris are tendinţa de dominare a speciei Festuca rubra. Pe fond amendat, specia Festuca rubra, fiind calcifugă, părăseşte ecotopul, în locul acesteia, instalându-se speciile Agrostis capillaris şi Trifolium repens precum şi speciile Dactylis glomerata şi Phleum pratense.
De asemenea, urmare a intrărilor energetice în ecosistemul Festuca rubra-Agrostis capillaris creşte procentul de proteină brută, de la 10,18 % ,la Vm, la 15,31 %, la varianta N50,P50,K50 + supraînsămânţare cu Trifolim repens, la neamendat şi mai mari cu 2-3 % la blocul amendat, unde prin apariţia speciilor Dactylis glomerata şi Phleum pratense se obţine o creştere semnificativă în valoare a nutrientului furajer.
Se apreciază că aplicarea fertilizării minerale pe agrofond neamendat modifică insuşirile chimice ale solului în sensul creşterii acidităţii solului , pe când aportul de fertilizanţi pe fond amendat conduce la scăderea acidităţii solului şi la creşterea gradului de saturaţie în baze, a nutrienţilor în soluţia solului.
Prin interpretarea volumului mare de material bibliografic utilizat în scopul atingerii obiectivelor propuse, prin analiza şi sinteza datelor experimentale din cercetarea cazuistică, drept instrumente operaţionale de analiză şi testare , prin referirile şi concluziile finale, expuse raţional discursiv şi diferenţial clar, teza elaborată de ing. ILIE FARCA constituie în planul cercetării pratologice un ansamblu conceptual propriu, un model esenţial de investigare şi analiză logică structurală, posedând atributele unei lucrări de rezonanţă ştiinţifică în domeniu, cu reale valenţe de extrapolare a rezultatelor cercetării în areale pratotehnice cu condiţii ecologice şi economice similare.
Dr . ing. prof. GHEORGHE APETROAE,
Membru fondator al CORPULUI AGRONOMIC ROMÂN, preşedinte al Filialei Sibiu a Corpului Agronomic Român şi vicepreşedinte al SOCIETĂŢII INGINERILOR AGRONOMI DIN ROMÂNIA
Articol ştiinţific redactat şi publicat de Gheorghe Apetroae
GHEORGHE APETROAE- REFERIRI LA TEZA DE DOCTORAT ING. ILIE FARCA
GHEORGHE APETROAE --- Unele referiri cu privire la obiectivele şi valoarea ştiinţifică a tezei de doctorat elaborată de ing. ILIE FARCA, intitulată „ Cercetări privind inflenţa fertilizanţilor (NPK) şi supraînsămânţării asupra producţiei şi biodiversităţii pajiştilor de munte”
Articol ştiinţific redactat şi publicat de Gheorghe Apetroae
Teza de doctorat elaborată de autor în cadrul catedrei de pratologie de la U.S.A.M.V. Cluj – Napoca , sub coordonarea ştiinţifică a prof. univ. dr. IOAN ROTAR se situează ca tematică de cercetare la nivelul impus genului de preocupări ştiinţifice biotehnice, iar ca demers problematologic se integrează direcţional cercetării naţionale şi mondiale, atât ca originalitate ştiinţifică cât şi ca aplicatibilitate secvenţială şi generală a rezultatelor cercetării în evidenţa şi caracterizarea tipologică floristică, pe mari areale, identificarea şi selectarea priorităţilor în materie pratologică.
Ca demers ştiinţific, se explorează spaţiul complex din pratologicul etajului boreal al Munţilor Cindrel şi se furnizează informaţii de principiu ştiinţific asupra productivităţii şi calităţii pratotehnice a pajiştilor. În acelaşi timp se exprimă unele puncte de vedere privind fertilizarea sustenabilă a pajiştilor cu doze reduse de fertilizanţi, conceptul de dezvoltare durabilă şi de multifuncţionalitate în agricultura zonei, aducând experimental şi pe bază bibliografică, drept temei de abordare şi interpretare ştiinţifică, contribuţii proprii în sistemul formal al numeroaselor cazuri de pratologie ecosistemică.
Soluţiile elaborate de autor sub aspect multifuncţional pratologic, ştiinţific şi explorator, sub semnul diferenţei, aşa cum le relevă prof. univ. dr. VASILE VÂNTU, referentul principal al tezei, pentru condiţia de biodiversitate şi de creştere a fertilităţii solului în tipologia praticolă Festuca rubra- Agrostis capillaris, tipul de habitat: R 3803- pajişti sud-est carpatice de Agrostis capillaris şi Festuca rubra ,de la altitudinea de 1348 m, pun în evidenţă efectul utilizării optime a fertilizanţilor şi importanţa teoretică şi practică a intervenţiilor în ecotop, de menţinere a diversităţii fitocenotice şi de gestionare durabilă a ecosistemelor de pajişti.
Ca dominantă a cercetării, trei sunt obiectivele urmărite şi soluţionate de autor în plenitudine dinamică. Primul, îl constituie influenţa fertilizării şi supraînsămânţării asupra producţiei de substanţă uscată (S.U.) şi calităţii nutrientului furajer, al doilea cuantifică efectul fertilizării şi supraînsămânţării asupra biodiversităţii fitocenotice iar al treilea analizează influenţa acestor intervenţii asupra unor indici agrochimici ai solului. Obiectivele sunt urmărite experimental, în condiţii de amendare cu CO3 Ca şi neamendat, şi aceasta, după cum releva dr. ing. RAZEC IOSIF, alt referent al tezei, ” cu scopul identificării unor variante tehnologice care să permită dezvoltarea unei praticulturi durabile şi performante” şi, într-un plan mai complex,” să evidenţieze importanţa culturii pajiştilor permanente din punct de vedere agricol, turistic şi peisagistic.”
Teza este structurată în 6 capitole, fiecare capitol relevând cu autoritate, sub aspectul cercetării ştiinţifice, capacitatea probatorie a argumentelor demonstrate.
În capitolul I , autorul ,operând contextual, evidenţiază importanţa pajiştilor montane, conceptul de multifuncţionalitate în agricultură, funcţiile pajiştilor montane, conceptul ştiinţific de dezvoltare sustenabilă, influenţa fertilizării sustenabile şi însumate şi supraînsămânţării asupra masei recoltabile de S.U., asupra biodiversităţii floristice şi asupra unor însuşiri edafo-trofice ale solului, cu referiri pratologice la pajiştile permanente din Munţii Cindrel, rolul acestora în economia pastorală a zonei.
În capitolul II se relevă în detaliu caracteristicile condiţiilor naturale din Munţii Cindrel , în principal influenţa gradientică a altitudinii şi formelor de relief asupra fenomenelor climatice, în speţă meteorologice şi se emit consideraţii cu privire la aportul energetic natural asupra solului şi florei. În abordarea vegetaţiei ecosistemului se relevă genealogic limitele geologice altitudinale ale etajelor bioclimatice ce condiţionează tipologia pajiştilor din Munţii Cindrel, tipologie utilizată în descriere după GH. ANGHEL şi colab., 1965, cu o permisă completare că sindinamica tipologică a pajiştilor din acest areal a fost cercetată pe arii considerabile şi expusă în tezele lor de doctorat, de K. NIEDERMAIER, în anul 1958, PAUL BURCEA, în anul 1965 şi GHEORGHE APETROAE, în anul 1999.
În capitolul III se relevă obiectivele cercetării, materialele utilizate conform protocolului experimental , metodele de cercetare şi modul de organizare a experienţei.
Experienţa a fost organizată în 4 blocuri- repetiţii- randomizate. Fiecare bloc s-a format din 5 parcele, fiecare parcelă s-a împărţit în două subparcele (o subparcela- variantă, pe fond amendat şi o subparcela - variantă , pe fond neamendat), fiecare subparcelă –variantă, având suprafaţa de 10 mp iar varianta V1(Mt) s-a constituit referenţial de raport de gradul zero la abaterile diferenţiale determinate de cauzalitatea imputurilor. Ca materiale de experiment, pentru fertilizare s-au utilizat doze de N50P50K50, respectiv azotat de amoniu (33,5 % N), superfosfat simplu(18%P2O5), sare potasică (38% K2O), pentru supraînsămânţare s-a utilizat specia Trifolium repens, soiul Măgurele , tipul holandicum (5 kg / ha) iar pentru amendare doza de 5 t/ha CO3Ca. Ca opţiune metodologică de cercetare a fitocenozei, s-a selectat metoda geobotanică sau fitosocială care a constat în efectuarea de relevee floristice pe suprafeţe caracteristice fitocenozei diferenţiale - variantice şi prin care s-a determinat structura şi compoziţia floristică, iar dintre determinările cantitative şi calitative variantice efectuate enumerăm producţia de S.U, compoziţia chimică a furajului (proteină brută, grăsime brută, cenuşă brută, celuloză brută, SEN şi unii indicatori agrochimici ai solului: valori pH, grad de saturaţie în baze(V%), P şi K extractibil.
În capitolul IV s-a inclus contextual analiza rezultatelor proprii privind influenţa fertilizării diferenţiate şi supraînsămânţării asupra producţiei de SU,asupra compoziţiei floristice şi calităţii furajului în locaţia amintită, în condiţii de amendare şi neamendare . S-a constat că producţiile de furaj au fost influenţate cantitativ şi calitativ de troficitatea solului, în urma administrării fertilizanţilor, de supraînsămânţare şi amendare, de influenţa condiţiilor climatice, în principal a distribuţiei precipitaţiilor şi insolaţiei asupra florei, în perioada fenologică şi cea generativă a plantelor. Determinările fitocenologice reliefează faptul că imputurile din protocolul experimental pozitivează gradul de acoperire cu vegetaţie, cuantificat de la 50-55%, în V1, la 75-80 % pe agrofond neamendat şi la 80-85 % pe agrofond amendat cu influenţe structurale holistice în compoziţia floristică a fitocenozelor în variante, concretizate prin vicarianţa gramineelor valoroase( Dactylis glomerata, Phleum pratense, Agrostis capillaris) şi fabaceelor ( Trifolium repens, Trifolium pratense) , în paralel cu reducerea numărului de specii, de la 19 , la martor, în anul 2002, la 11-17 specii, ( în V3, respectiv V4), în anul 2004 şi substituirea lor de specii valoroase cu apariţie primară în fitocenoză.
Cu privire la gradul de acoperire floristică şi la fenomenele spaţiale de trangresivitate vicariantă ori regresie, spaţiale la specii, se constată , din lucrarea autorului, că specia Agrostis capillaris înregistrează ponderi în covorul vegetal, de la 17,5 %, în varianta martor, la 62,5 % ,în V4 şi devine stenoică în noile condiţii, în timp ce specia Festuca rubra înregistrează o regresie a participării, de la 17,5 %, (Mt.) la 5 % (V4 şi V5), pe ambele agrofonduri. Operându-se contextual, similar se constată că specia Dactylis glomerata înregistrează o pondere în covor de 17,5 % şi specia Phleum pratense , de 5 %, cele două specii, fiind specii noi în fitocenoză. Prin accesul în fitocenoză a speciilor valoroase Dactylis glomerata, Phleum pratense şi Trifolium repens precum şi a speciei de Genista sp., se concluzionează că pajiştile de Festuca rubra şi Agrostis capillaris din Munţii Cindrel pot fi ameliorate substanţial prin tehnologii praticole sustenabile, cu imputuri moderate, respectiv fertilizare cu N50 P50 K50 şi supraînsîmânţare cu 5 kg/ha Trifolium repens pe agrofond amendat cu 5 t/ha CO3 Ca.
În acelaşi context, dr. ing. RAZEC IOSIF, referindu-se la influenţa factorilor studiaţi asupra biodiversităţii floristice, pune în evidenţă unele schimbări în covor determinate de interacţiunile factoriale în urma aplicării îngrăşămintelor, amendamentelor şi supraînsămânţării. Aceste schimbări au condus la modificări ale troficităţii microbiologice din sol, în sensul ameliorării acestora şi creşterii gradului de mineralizare al solului, resimţite în gradul de acoperire cu specii în transgresiune, poaceele prezentând o creştere în covor între 10 % ,în V1 şi 20 %, în V4, iar fabaceele o creştere de 10 % în variantele nesupraînsămânţate şi de 22,5 % în cele supraînsămânţate cu trifoi alb (în V5), la ambele fonduri. Se apreciază, ca o aplicabilitate secvenţială, că fertilizarea unilaterală cu 50 kg_/ha P2O5 îşi face resimţit efectul începând din cel de al doilea an , iar supraînsămânţarea cu doza de 5 kg/ha Trifolium repens, în combinaţie cu 50 kg/ ha P2O5 sau cu doza de N50, P 50 K50, influenţează pozitiv evoluţia cantitativă şi calitativă a producţiei de SU, iar efectul cel mai puternic se resimte în anul II şi III de exploatare. Sub aspectul aplicabilităţii integrale, se reliefează producţiile mari de S.U. în variantele fertilizate cu N50 P50 K50, cu şi fără supraînsămânţare cu trifoi alb(V4 şi V5), cu sporuri faţă de martor de 45- 58%, pe agrofond neamendat, respectiv de 2,68 şi 2,93 t/ha şi cu sporuri faţă de martor de 71% şi 89 % , pe agrofond amendat, respectiv de 3,92 şi 4,33 t/ha. Se mai constată, din determinări, o ameliorare calitativă a nutreţului, în principal prin creşterea conţinutului de proteină brută, în variantele fertilizate cu azot şi supraînsămânţate cu trifoi alb, de la 10,18% la martor, la 15,31%(V5) şi 15,63(V4), la variantele neamendate şi de la 14,38 % la martor, la 17,75 % (V5) şi 17,81%(V4), la variantele amendate. De asemenea, se constată creşterea conţinutului în grăsimi brute şi o diminuare a conţinutului în celuloză brută ,însoţite de o creştere semnificativă a valorii nutritive şi palatabilităţii furajere.
În capitolul V se analizează influenţa întervenţiilor în pratoecosistem asupra unor indici agrochimici ai solului în cei trei ani de experimentare(2002-2004).Se constată, ca efect al aplicării fertilizanţilor, creşterea semnificativă a gradului de saturaţie în baze, pe variante, de la 51-59% la 58-82 % şi ameliorarea conţinutului în fosfor şi potasiu asimilabil în sol şi se observă în variantele pe fond amendat, o corectare a reacţiei acide a solului resimţită ca efect, gradual, în anul II şi III de aplicare, cu evidenţa anului III de experimentare când simpla aplicare a amendamentelor a adus un spor de 0,99 t/ha S.U., comparativ cu varianta martor neamendată, spor care se încadrează în limitele diferenţelor foarte semnificative.
În capitolul VI, de extensie limitată, se relevă concluziile şi recomandările cu caracter recurenţial rezultate din studiile şi determinările efectuate şi se expun o serie de operaţii contextuale în ameliorarea pajiştilor montane cu elemente pratotehnice noi, respectiv cu imputuri reduse ,vizând imperativ şi întemeiat gestionarea durabilă şi multifuncţională a acestora în condiţiile staţionale din Munţii Cindrel. Se evidenţiază experimental, efectele fertilizării şi supraînsămânţării asupra randamentului pajiştii şi sporurile semnificative de producţie, încă din primul an al aplicării.
Se concluzionează experimental şi se argumentează rezolutiv recurenţial relaţia directă între cumularea în timp a imputurilor tehnologice şi creşterile de S.U., faptul că în cei trei ani experimentali s-a obţinut recolta maximă pe fond amendat, îndeosebi la variantele cu N, faptul că la variantele la care a fost numai fertilizare cu fosfor sau numai supraînsămânţare cu Trifolium repens, creşterile de recoltă sunt numai din anul al doilea şi că amendarea , din al doilea an începe să influenţeze considerabil producţia de S.U.,
Cât priveşte compoziţia floristică, ca urmare a intensivizării imputurilor, poaceele au tendinţe ponderale, până la 65 % la variantele cu N50, P50, K50,iar la o fertilizare mai puternică, specia Agrostis capillaris are tendinţa de dominare a speciei Festuca rubra. Pe fond amendat, specia Festuca rubra, fiind calcifugă, părăseşte ecotopul, în locul acesteia, instalându-se speciile Agrostis capillaris şi Trifolium repens precum şi speciile Dactylis glomerata şi Phleum pratense.
De asemenea, urmare a intrărilor energetice în ecosistemul Festuca rubra-Agrostis capillaris creşte procentul de proteină brută, de la 10,18 % ,la Vm, la 15,31 %, la varianta N50,P50,K50 + supraînsămânţare cu Trifolim repens, la neamendat şi mai mari cu 2-3 % la blocul amendat, unde prin apariţia speciilor Dactylis glomerata şi Phleum pratense se obţine o creştere semnificativă în valoare a nutrientului furajer.
Se apreciază că aplicarea fertilizării minerale pe agrofond neamendat modifică insuşirile chimice ale solului în sensul creşterii acidităţii solului , pe când aportul de fertilizanţi pe fond amendat conduce la scăderea acidităţii solului şi la creşterea gradului de saturaţie în baze, a nutrienţilor în soluţia solului.
Prin interpretarea volumului mare de material bibliografic utilizat în scopul atingerii obiectivelor propuse, prin analiza şi sinteza datelor experimentale din cercetarea cazuistică, drept instrumente operaţionale de analiză şi testare , prin referirile şi concluziile finale, expuse raţional discursiv şi diferenţial clar, teza elaborată de ing. ILIE FARCA constituie în planul cercetării pratologice un ansamblu conceptual propriu, un model esenţial de investigare şi analiză logică structurală, posedând atributele unei lucrări de rezonanţă ştiinţifică în domeniu, cu reale valenţe de extrapolare a rezultatelor cercetării în areale pratotehnice cu condiţii ecologice şi economice similare.
Dr . ing. prof. GHEORGHE APETROAE,
Membru fondator al CORPULUI AGRONOMIC ROMÂN, preşedinte al Filialei Sibiu a Corpului Agronomic Român şi vicepreşedinte al SOCIETĂŢII INGINERILOR AGRONOMI DIN ROMÂNIA
Articol ştiinţific redactat şi publicat de Gheorghe Apetroae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu