literatura,temple în flăcări, gheorghe apetroae sibiu

III . . GHEORGHE APETROAE SIBIU - TEMPLE ÎN FLĂCĂRI
DIN ULTIMA ÎNCHISOARE
De-o ultimă privire, pleopele-ţi deschizi,
bătându-le în cuie, de-a infinitului travee,
s-adulmeci, din puterea lui, mirosul de miracol
pe loc a deveni mai diabolic vrerii Ariadnei…
Eşti restul măcinat de cer ,din proprii vreri
şi-ntoarcerea-n altarul vieţii îl refuzi romantic…
Infernul ţi-i destin - jar din simţiri, i-atingi
ispita , o tânjire a smoalei ce ades o colcăi
în sexul cu bacchanta senzuală ,ce nu-l pierzi
când scena orgiastică cu Lyaeus , o revezi…
Te crezi  norul  de foc  în cele nevăzute,
un obsedat de-orgii şi-n al Semelei pază…
Ţi-aprinzi mimări în Tatăl, vrerea în infern,
de ocloşita-ţi naştere în coapsa-i lui albastră
şi-n al prinţesei joc cu Dionys,cu  pruncul ei
refugiul tău în ploi de flori, uitărilor căzute…
Te vrei , te crezi de drept olimpian divin ,
străin născut şi mort de două ori, la Delfi,
de nimfele- hyadele crescut spre-a nemuri…
In dansuri şi în cânt, un orgiast,de el te ţii
confuz, mântuitor şi-un genuin chefliu …
Din ultima-nchisoare - ntors cu chipul lui,
bacchantele-i seduci, pe fiecare, de odată…
la rând, le scoţi din foc şi le iubeşti pe rând…
Ca ne- credinţa ta, prin crist s-o mântuiască,
le cerţi credinţa-n semn şi le exorcizezi…
De-o –ncredere – n infern, pluteşti albastru,
în tine să-nţelegi că-ntoarcerea-i reală…
Şi-n zbor cu aripi reci selene, te îndrepţi
spre cerul lor chemat, fiinţă-n revelare …
s-aduci din trancendenţă smirnă şi sfânt mir,
asculţi ecoul unei mări pustii, în disperare
şi- ale lumilor dureri, în simţ de vindecare…
Întoarcerea din mâine -n azi, i-e scopul blue
elogiu unei mag, al cerului azur şi tainic….
Din ultima-nchisoare evadat, înger bolnav
în iris-ul unui cu-vânt, tot cerul îl aduni
cu stele-i libere pe zare, stingerea , valsând
şi-n margine de sat, pe Bacchus îl adapi
cu apele izvorului din astre, clipocind…
Înfrupţi cu înflorirea-ţi raza ce-o desprinzi
din miresmatice - smaralde albe pajişti….
Pe paznicii lui siderali , în moarte îi alungi
-luceferii împăunaţi de flăcări şi te bucuri,
când ploile îi sângerează blue în viituri
mari trocuri de ne-linişti, speranţe în Icarus,
jelind în reci luciri, portretu-ţi răzbunat
în peşteră ascuns… modelul lor de moarte….
….