TEZA DE DOCTORAT- TIPOLOGII FLORISTICE)3=, GHEORGHE APETROAE, SIBIU

Teza de doctorat  - Gheorghe Apetroae - TIPOLOGII FLORISTICE: 9.

3. Tipul de pajişte: Botriochloetum ischaemum (pajişti de bărboasă)

 

 

Chorologie

Această fitocenoză a fost determinată pe baza releveelor floristice efectuate în partea sudică a colinarului perimontan Dealul Furcilor, deasupra satului Galeş şi Dealul Căţănaş, Tilişca, Dealul Cetăţii scurte Orlat, pe o suprafaţă de 25 ha. Pajiştea este situată în pantă şi degradată, cu un grad redus de acoperire al solului prin covor vegetal. Acest tip de pajişte îl găsim instalat în sectoarele cadastrale 26 Tilişca şi în sectoarele cadastrale 108, 172, 174 Sălişte şi în sectorul cadastral Orlat.

Sinmorfologie şi compoziţie floristică

Această fitocenoză are aspectul pajiştilor rare, gramineele înalte formând un strat distinct faţă de celelalte specii, însoţite de exemplare de Knautia arvensis, Euphorbia cyparissias, Crataegus monogina, Rosa canina şi Betula nana. Primul strat, al plantelor înalte, are o înălţime medie de 40-45 cm. În stratul plantelor de talie mai redusă se găsesc Genista tinctoria, Trifolium arvense, Plantago lanceolata, Lotus corniculatus, Euphrasia stricta, Euphorbia cyparissias, Thymus sp. ş.a. Aceste specii prezintă fenomenul de nanism, iar gradul de acoperire al covorului vegetal este relativ redus. Cenoza este constituită din specii xerofile, cum ar fi: Botriochloa ischaemum, Festuca valesiaca, Festuca rupicola, Achillea setacea, Centaurea jacea, Poa angustifolia, Euphrasia stricta, Anthoxanthum odoratum. Leguminoasele au reprezentare bună, dar sunt slab abundente-dominante.

Sinecologie

Fitocenoza cu Botriochloa ischaemum ocupă versanţii sudici excesiv înclinaţi ai Galeşului, Săliştei şi Orlatului, şi s-a instalat pe un sol acid tipic, pe roci metamorfice acide, schelet, identificat prin U.S.81 şi U.S.40. Este situată pe creste şi pe versanţi 30-35^o, cu apa freatică la peste 15 m şi prezintă următoarele caractere morfologice:

A-ţel:  0-8 cm: Brun deschis, poliedric angular mic, moderat structurat, poros, compact;

8-18 cm: Brun gălbui, poliedric angular mic, foarte slab structurat, schelet 20 %, poros, foarte compact

18-23 cm: Gălbui, astructurat, schelet 50 %, foarte compact

23-50 cm: Şisturi.

 

Însuşirile fizice şi chimice ale acestui tip de sol sunt relevate în tabelul următor:

 

Date O.S.P.A.                                                                               U.S.81, Profil 626

Orizonturi	Ao	Ao	Ar
Adâncimea (cm)	8-18	4-14	14-20
Nisip grosier (2-0,2 mm) %	26,4	64,9	62,7
Nisip fin (0,2-0,02 mm) %	34,9	14,1	21,3
Praf (0,02-0,002 mm) %	25	14	5
Argilă 2 (sub 0,002 mm) %	14	7	11
Schelet %	14,43	14,23	69,26
Textura	LN	NL	NL
pH (H2O)	5,23	4,96	5,08
Humus %	4,04	4,69
P mobil (ppm extract) în A	27,20	9,12
K mobil (ppm extract) în A	10	7
Baze de schimb (SB me la 100 g sol)	2,46
Hidrogen schimbabil (SH me la 100 g sol)	12,21
Capacitatea de schimb cationic (T me la 100 g sol)	14,67
Gradul de saturaţie în baze (V%)	16

 

Caracteristici generale

Profilul de sol este scurt (20 cm). Orizontul Ao are reacţie puternică acidă, conţinut bun de humus, bine aprovizionat în fosfor şi slab aprovizionat în potasiu, oligobazic, cu textură lut-nisipoasă spre nisipo-lutoasă. Pajiştea instalată pe acest tip de sol este folosită ca păşune. Oligotrofismul se reflectă în talia redusă a exemplarelor de specii instalate în covor.

Specia edificatoare (Botriocholoa ischaemum), cunoscută ca xerofită, este însoţită de specii ca Festuca vallesciaca, Festuca rupicola, Medicago prostrata, Achillea setacea ş.a.

Din punct de vedere al structurii de bioforme, domină hemicriptofitele, urmate de xerofite, cele din urmă (Trifolium arvense, Melilotus alba, Linum carthaticum) sunt favorizate de acoperirea incompletă a solului. Euro-asiaticele predomină între geoelemente, cu speciile pontice, mediteranieine sau balcanice (Medicago prostrata, Asperula cynachica, Arsperula tinctoria, Echinops sp.  ş.a.).

Cenotaxonomie

Pajiştile de Botriochloa ischaemum sunt considerate ca cenoze de sine stătătoare, caraacteristice staţiunilor xerice, erodate şi încadrate la: Cl. Festuco – Brometea, ord. Festucetalia valesiacae, al. Festucion rupicole, as. Botriochloaetum ischaemi (Krist, 1937; I. Pop, 1977).

Sindinamică

Pe baza observaţiilor asupra vegetaţiei din zonele limitrofe acestei fitocenoze, se deduce că aceste pajişti provin prin degradare – păşunatul excesiv – din pajiştile de Festuca rubra cu Agrostis capillaris, sau din fitocenozele intermediare între pajiştile de Festuca rubra cu Agrostis capillaris şi pajiştile de Festuca sulcata cu Agrostis capillaris.

 

 

 

 

Tipul de pajişte: Botriochloetum ischaemi (pajişti de bărboasă)

Compoziţia floristică

 

Bio-forma	Numărul de ordine al speciei în releveu	Numărul releveelor	1	2	3	4
		Teritoriul administrativ	Tilişca	Galeş	Sălişte	Orlat
1	2	3	4	5	6	7
x	x	Sectorul cadastral	26	105	108	13
x	x	Suprafaţa releveului	100	100	100	100
x	x	Altitudinea (m)	620	600	580	550
x	x	Expoziţia	S	S	S	S
x	x	Acoperirea (%)	81	72	98	92
x	x	Înclinarea (în grade)	22	25	15	13
x	x	Producţia kg/ha m.v.	2000	2600	2700	1500
x	x	I. GRAMINEE	25	21	50	53
H	1	Botriochloa ischaemum	6	8	14	15
H	2	Anthoxanthum odoratum	5	2	11	13
H	3	Brachypodium silvaticum	2	2	6	6
H	4	Briza media	2	1	2	1
H	5	Cynosurus cristatus	2	2	4	6
H	6	Dactylis glomerata	+	+	+	+
H	7	Festuca rupicola	2	1	2	2
H (Ch)	8	Holcus lanatus	2	1	4	5
H	9	Nardus stricta	2	2	-	-
	10	Poa anguistifolia	2	2	7	5
		II: LEGUMINOASE	10	11	9	11
Ch-N	11	Genista tinctoria	4	4	3	3
H	12	Lotus corniculatus	1	1	+	+
TH	13	Melilotus alba	+	+	+	+
Th	14	Trifolium arvense	2	2	1	1
Th-TH	15	Trifolium campestre	2	2	1	2
	16	Trifolium repens	2	2	4	5
		IV. DIVERSE	36	40	30	28
H	17	Achillea pannonica	2	2	4	3
H	18	Asperula cynanchica	+	-	-	-
H	19	Aster oleifolius	1	1	1	1
H	20	Campanula glomerata	2	1	2	2
H	21	Carlina acaulis	4	4	3	3
TH-H	22	Carlina vulgaris	3	3	2	2
Th	23	Charthamus lanatus	1	1	1	1
H	24	Centaureea jacea	1	1	5	4
Th	25	Centaurium erhytraea	1	1	+	1
Ch	26	Cerastium arvense	1	1	1	+
H	27	Cuscuta europea	+	1	1	+
1	2	3	4	5	6	7
H	28	Dyanthus superbus	1	1	+	-
TH	29	Echium vulgare	1	1	1	1
H (G)	30	Euphorbia cyparissias	3	3	1	1
Th	31	Euphrasia stricta	2	2	+	1
H	32	Galium mollugo	+	+	1	1
Ch-H	33	Helianthemum nummularia	-	-	+	+
H	34	Hieracium pillosella	1	1	1	1
H	35	Hypericum elegans	1	1	+	+
H	36	Hypericum perforatum	1	1	+	1
H	37	Knautia arvensis	2	2	1	2
Th (H)	38	Linum catharticum	1	1	1	1
Th	39	Melampyrum bihariense	+	+	+	+
Th	40	Pethrorhagia prolifera	1	+	1	+
H	41	Pimpinella saxifraga	1	1	-	1
H	42	Plantago lanceolata	2	2	1	1
H (Ch)	43	Polygala vulgaris	+	+	+	+
H	44	Potentilla argentea	+	+	+	+
H	45	Prunella vugaris	+	-	-	+
Th	46	Rhinanthus alectorolophus	+	-	1	-
H	47	Salvia verticillata	1	+	1	1
Th (TH)	48	Seleranthus perennis	+	+	+	-
Th (TH)	49	Senecio vulgaris	+	+	+	+
Ch	50	Thymus pulegioides	+	1	+	+
H	51	Echinops ritro	+	-	+	-
	52	Verbascum phlomoides	+	+	-	-
	53	Crataegus monogina	1	2	+	+
M	54	Prunus spinosa	1	3	+	+
	55	Rosa canina	1	3	+	+

 

Când procesul de eroziune ia amploare, acest tip de fitocenoză, dacă permit condiţiile de aciditate a solului, evoluează spre pajişti de Festuca valesiaca (Medicagini - Festuco valesiacae, Wagner, 1941, cit. Gr. Arsene, 1998). Într-o etapă şi mai avansată, evidentă pe anumite suprafeţe din cadrul tipului de pajişte cercetat, capătă extindere arbuştii Crataegus monogina, Rosa canina, Prunus spinosa.

Tipologie şi valoare economică 

În tipologie, Ţucra ş.a., 1987, descriu puţin zona pădurilor de stejari mezofili din zona nemorală, seria Botriochloa ischaemum cu tipul Botriochloa ischaemum de versanţi stepizaţi degradaţi, iar Safta ş.a., 1979, include aceste pajişti, după productivitate, în categoria pajiştilor de dealuri, slab productive, mezo-xerofile, termofile (G. Arsene, 1998). Producţia acestor pajişti este extrem de redusă, de puţine ori depăşeşte 2 t/ha m.v., fiind folosită ca pajişte de păşunat cu ovinele