Literatură ştiinţifică, Resursele biotehnologice..., Dr. ing. Gheorghe Apetroae, Sibiu

RESURSELE  BIOTEHNOLOGICE   ŞI  IMPLEMENTAREA TEHNOLOGIILOR  DE  INGINERIE  GENETICĂ,   MIJLOACE ŞI OBIECTIVE  MODERNE  DE  REALIZARE  A  RENTABILITĂŢII  PRODUCŢIEI  VEGETALE ŞI ZOOTEHNICE

 

        In ipoteza  unor  aporturi tot mai restrictive de resurse funciare, materiale şi financiare   în agricultură  şi a solicitărilor sporite de produse agro-alimentare şi agro-industriale pe piaţa  românească şi mondială, numai utilizarea  pe  o scară  largă  in  producţia  vegetală şi animală  a biotehnologilor  şi a  tehnologiilor de inginerie genetică moderne poate soluţiona, în limitele conservării echilibrelor agroecosistemice, dezideratele unei agriculturi cu valenţe de performanţă şi competitivitate. Prin  valorificarea acestor resurse se pot crea posibilităţi reale de creştere nelimitată a potenţialelor de producţie  vegetal- agricole, forestiere şi cele zootehnice , şi aceasta  în condiţiile unei menţineri şi chiar reduceri  de resurse energetice convenţionale în agricultură şi silvicultură.. O stabilitate  sau  creştere cantitativă  a recoltelor, o realizare şi depăşire a parametrilor  calitativi ai acestora  pot constitui o poblematică agrară de fond ce se poate soluţiona numai prin cercetări în taxonomia genetică, prin utilizarea biotehnologiilor  intensive,  prin  acţionarea  ştiinţifică  în imperiul variabilităţii genetice a speciilor vegetale şi animale şi aceasta în sarcina cercetării agro-silvice moderne, dar şi a compartimentelor administrativ-guvernamentale şi tehnice de producţie  implicate în implementarea cercetărilor ştiinţifice  din acest domeniu.

       Se impune, dar , a se acţiona conceptual şi concret în cadrul agroecosistemelor, în protejarea solului şi a întregului mediu înconjurător,  manipulând cu  exactitate  variabilitatea interrelaţională a factorilor naturali şi sociali- antropici, factori care se pot amenda şi lega strâns de tipologiile vegetale şi zootehnice create  genetic ,de acele tehnologii intensive şi biotehnologii generatoare de condiţii  optime de creştere şi dezvoltare a plantelor  de cultură  şi   speciilor zootehnice, de exploatare maximă a condiţiilor de favorabilitate naturală a ecosistemelor ,reclamate , desigur, de exigenţele genetice ale speciilor... Or, crearea unor condiţii favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor cultivate, după cum se ştie, inclusiv prin restructurarea optimă a destinaţiilor şi a folosinţelor funciare  şi zonarea  producţiei le putem realiza strategic ameliorartiv numai prin anihilarea cuantificată a deficitelor monofactoriale şi polifactoriale ecologice, biologice, economice şi social-antropice din agroecosistem. De aceea în practica noilor tehnologii intensive şi în biotehnologii, graţie extinderii cercetărilor de inginerie genetică,  pe lîngă asigurarea la optim a componentelor ecologice şi social-antropice ,cercetarea ştiinţifică  a creat  posibilitatea utilizării cu succes , prin translocarea de gene, a liniilor  transgenice  la plantele de cultură şi a selecţiilor de linii transgenice la păsări şi animale de producţie. Aceşti produşi transgenici sunt  obţinuţi, după cum se ştie, sub control genetic, prin realizarea de culturi de celule şi de ţesuturi “în vitro”, cu rezultate economice remarcabile. În prezent, cercetarea agricolă  mondială şi, cu începuturi promiţătoare, cea românească, se află în stadiile avansate ale creierii de noi genotipuri cu însuşiri biologice  superioare. Noile genotipuri  sunt rezultatul translocărilor de gene, prin fuzionarea de protoplaşti sau blastomeri cu introducerea de ADN din diferite celule aparţinând unor entităţi biologice  genetic  calitative,  de interes  în obţinerea de plante şi animale cu însuşiri biologice şi productive valoroase, libere de patogeni. În praxisul biotehnologic sunt normate ştiinţific asigurarea creşterii gradientice a eficienţei economice în exploatarea acestor produşi  transgenici,  şi  menţinerea echilibrelor bioecopedoclimatice în agroecosistemele polifuncţionale, cu influenţe pozitive asupra genovariaţiei agro-fitocenozelor şi zoocenozelor.  După cum relevam anterior, se impune  un control  permanent  asupra  noilor  însuşiri genetice ale genofondului  transgenic. Dacă vom lua în calcul numai cazul speciilor vegetale, aplicarea neconformă a acestor biotehnologii, spre deosebire de tehnologiile convenţionale, exemplificând  aici utilizarea în tehnologii a erbicidelor, dacă nu se reuşesc linii transgenice de soiuri şi hibrizi rezistenţi la substanţele active utilizate-(cazul glufosinatului de amoniu, rezolvat totuşi prin crearea liniilor rezistente Liberti), atunci , în cazul unor supradozări se produce fitotoxicitatea speciilor cultivate, urmare a blocării fotosintezei şi mecanismelor de reglaj celular cu antrenarea de modificări genetice  mutagene în celulele germinale şi somatice şi de aici se poate distruge agrobioflora. Urmările pot fi  diminuarea, până la  minim , a producţiei.. Acelaşi aspect poate fi reiterat şi în cazul supradozării unor pesticide de tratament, a fertilizanţilor şi biostimulatorilor. Implicaţiile ecologice ale utilizării haotice a modificărilor genetice , blocarea biosintezei şi a mecanismelor de reglaj celular în procesele biochimice  transgenice pot determina impacturi ecologice catastrofale şi de  aceea cercetările “în vitro” şi aplicaţiile “în vivo” constituie obiectul unei cercetări ştiinţifice precis monitorizate, bazate pe  cunoaşterea factorilor biogeochimici naturali, biologici, ecologici , tehnologici şi social –economici optimi şi  în deficit şi aceasta pentru a putea interveni în cadrul fiecărei unităţi ecologice omogene cu aportul de factori exogeni în optim biologic şi ecologic, necesari realizării condiţiilor optime de bioproducţie. Se impune aici o cartare staţională a fitocenozelor, o organizare teritorială a bioproducţiei pe exploataţii zootehnice, agricole şi forestiere, pe culturi , asolamente şi teritorii ecologic omogene  şi o evidenţă parcelară cadastrală  a calităţii solurilor. Intervenţia de echilibru  ecologic se realizează prin acele inputuri care pot asigura , în condiţiile unor tehnologii şi biotehnologii de performanţă un echilibru ecosistemic şi producţii agricole  performante calitativ şi cantitativ.          Revenind la ceea ce ne-am propus, se impune o abordare sistemică a  producţiei agricole, o  îmbinare modernă a sistemului proprietăţii cu cel tehnologic - managerial, iar delimitarea unităţilor eco-pedo-hidrologice , ameliorarea şi evaluarea  economică a terenurilor, realizarea selecţiilor clonale şi implementarea tehnicilor de inginerie genetică ,  complementate prioritar de crearea structurilor agrare noi funcţionale, integratoare, rolul major, avându-l aici redimensionarea optimă a exploataţiilor agricole în complexul integrator al producţiei, procesării şi comercializării constituie factorii moderni de dezvoltare a producţiei agricole.  De asemenea, prioritare  agriculturii biotehnologice, rămân reamenajarea şi dezvoltarea sistemelor de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului,  specializarea zonală a producţiei vegetale şi zootehnice, introducerea pe scară largă în procesele de producţie a tehnicilor de exploatare electronică (NAVSTAR-GPS, GLONASS, EGNOS, EGNOS- generaţia GNSS-2 ),  specializarea forţei de muncă , dotarea tehnică modernă a exploataţiilor, organizarea şi managementul modern. Toţi aceşti factori de producţie, la un loc cu factorii relevaţi în primul strat al problematicii agrare ,pot asigura  în optim, organicitatea sinergică funcţională a componentelor  matricei ansamblului agro-silvo-zootehic  complex , compatibilitatea şi competitivitatea tehnico- economică a agriculturii şi silviculturii, cu rezultate economice pozitive , performante, inestimabile pentru agricultura şi economia naţionale.

      În acelaşi timp trebuie ţinut imperios seama  de faptul că dacă cercetarea ştiinţifică fundamentală a obţinut şi continuă să obţină o serie de rezultate remarcabile , cu toate limitările bazei materiale  din acest domeniu,  aceste  rezultate nu pot fi implementate cu succes în praxisul bioproducţiei , dacă nu sunt susţinute financiar de programe guvernamentale viabile, dacă nu este creată o minimă bază materială, şi aceasta numai prin politicile statului de sprijinire şi subvenţionare a agriculturii şi forme organizatorice  convenabile ,condiţii de implementare cu succes a tehnologiilor intensive şi a biotehnologiilor, propuse ca normative pe segmnentele  producţiei vegetale  şi zootehnice .

 

 

Vicepreşedinte al  S. I. A. din România,

Doctor  ing. expert  GHEORGHE  APETROAE