Literatură ştiinţifică, Resursele biotehnologice..., Dr. ing. Gheorghe Apetroae, Sibiu

RESURSELE  BIOTEHNOLOGICE   ŞI  IMPLEMENTAREA TEHNOLOGIILOR  DE  INGINERIE  GENETICĂ,   MIJLOACE ŞI OBIECTIVE  MODERNE  DE  REALIZARE  A  RENTABILITĂŢII  PRODUCŢIEI  VEGETALE ŞI ZOOTEHNICE

 

        In ipoteza  unor  aporturi tot mai restrictive de resurse funciare, materiale şi financiare   în agricultură  şi a solicitărilor sporite de produse agro-alimentare şi agro-industriale pe piaţa  românească şi mondială, numai utilizarea  pe  o scară  largă  in  producţia  vegetală şi animală  a biotehnologilor  şi a  tehnologiilor de inginerie genetică moderne poate soluţiona, în limitele conservării echilibrelor agroecosistemice, dezideratele unei agriculturi cu valenţe de performanţă şi competitivitate. Prin  valorificarea acestor resurse se pot crea posibilităţi reale de creştere nelimitată a potenţialelor de producţie  vegetal- agricole, forestiere şi cele zootehnice , şi aceasta  în condiţiile unei menţineri şi chiar reduceri  de resurse energetice convenţionale în agricultură şi silvicultură.. O stabilitate  sau  creştere cantitativă  a recoltelor, o realizare şi depăşire a parametrilor  calitativi ai acestora  pot constitui o poblematică agrară de fond ce se poate soluţiona numai prin cercetări în taxonomia genetică, prin utilizarea biotehnologiilor  intensive,  prin  acţionarea  ştiinţifică  în imperiul variabilităţii genetice a speciilor vegetale şi animale şi aceasta în sarcina cercetării agro-silvice moderne, dar şi a compartimentelor administrativ-guvernamentale şi tehnice de producţie  implicate în implementarea cercetărilor ştiinţifice  din acest domeniu.

       Se impune, dar , a se acţiona conceptual şi concret în cadrul agroecosistemelor, în protejarea solului şi a întregului mediu înconjurător,  manipulând cu  exactitate  variabilitatea interrelaţională a factorilor naturali şi sociali- antropici, factori care se pot amenda şi lega strâns de tipologiile vegetale şi zootehnice create  genetic ,de acele tehnologii intensive şi biotehnologii generatoare de condiţii  optime de creştere şi dezvoltare a plantelor  de cultură  şi   speciilor zootehnice, de exploatare maximă a condiţiilor de favorabilitate naturală a ecosistemelor ,reclamate , desigur, de exigenţele genetice ale speciilor... Or, crearea unor condiţii favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor cultivate, după cum se ştie, inclusiv prin restructurarea optimă a destinaţiilor şi a folosinţelor funciare  şi zonarea  producţiei le putem realiza strategic ameliorartiv numai prin anihilarea cuantificată a deficitelor monofactoriale şi polifactoriale ecologice, biologice, economice şi social-antropice din agroecosistem. De aceea în practica noilor tehnologii intensive şi în biotehnologii, graţie extinderii cercetărilor de inginerie genetică,  pe lîngă asigurarea la optim a componentelor ecologice şi social-antropice ,cercetarea ştiinţifică  a creat  posibilitatea utilizării cu succes , prin translocarea de gene, a liniilor  transgenice  la plantele de cultură şi a selecţiilor de linii transgenice la păsări şi animale de producţie. Aceşti produşi transgenici sunt  obţinuţi, după cum se ştie, sub control genetic, prin realizarea de culturi de celule şi de ţesuturi “în vitro”, cu rezultate economice remarcabile. În prezent, cercetarea agricolă  mondială şi, cu începuturi promiţătoare, cea românească, se află în stadiile avansate ale creierii de noi genotipuri cu însuşiri biologice  superioare. Noile genotipuri  sunt rezultatul translocărilor de gene, prin fuzionarea de protoplaşti sau blastomeri cu introducerea de ADN din diferite celule aparţinând unor entităţi biologice  genetic  calitative,  de interes  în obţinerea de plante şi animale cu însuşiri biologice şi productive valoroase, libere de patogeni. În praxisul biotehnologic sunt normate ştiinţific asigurarea creşterii gradientice a eficienţei economice în exploatarea acestor produşi  transgenici,  şi  menţinerea echilibrelor bioecopedoclimatice în agroecosistemele polifuncţionale, cu influenţe pozitive asupra genovariaţiei agro-fitocenozelor şi zoocenozelor.  După cum relevam anterior, se impune  un control  permanent  asupra  noilor  însuşiri genetice ale genofondului  transgenic. Dacă vom lua în calcul numai cazul speciilor vegetale, aplicarea neconformă a acestor biotehnologii, spre deosebire de tehnologiile convenţionale, exemplificând  aici utilizarea în tehnologii a erbicidelor, dacă nu se reuşesc linii transgenice de soiuri şi hibrizi rezistenţi la substanţele active utilizate-(cazul glufosinatului de amoniu, rezolvat totuşi prin crearea liniilor rezistente Liberti), atunci , în cazul unor supradozări se produce fitotoxicitatea speciilor cultivate, urmare a blocării fotosintezei şi mecanismelor de reglaj celular cu antrenarea de modificări genetice  mutagene în celulele germinale şi somatice şi de aici se poate distruge agrobioflora. Urmările pot fi  diminuarea, până la  minim , a producţiei.. Acelaşi aspect poate fi reiterat şi în cazul supradozării unor pesticide de tratament, a fertilizanţilor şi biostimulatorilor. Implicaţiile ecologice ale utilizării haotice a modificărilor genetice , blocarea biosintezei şi a mecanismelor de reglaj celular în procesele biochimice  transgenice pot determina impacturi ecologice catastrofale şi de  aceea cercetările “în vitro” şi aplicaţiile “în vivo” constituie obiectul unei cercetări ştiinţifice precis monitorizate, bazate pe  cunoaşterea factorilor biogeochimici naturali, biologici, ecologici , tehnologici şi social –economici optimi şi  în deficit şi aceasta pentru a putea interveni în cadrul fiecărei unităţi ecologice omogene cu aportul de factori exogeni în optim biologic şi ecologic, necesari realizării condiţiilor optime de bioproducţie. Se impune aici o cartare staţională a fitocenozelor, o organizare teritorială a bioproducţiei pe exploataţii zootehnice, agricole şi forestiere, pe culturi , asolamente şi teritorii ecologic omogene  şi o evidenţă parcelară cadastrală  a calităţii solurilor. Intervenţia de echilibru  ecologic se realizează prin acele inputuri care pot asigura , în condiţiile unor tehnologii şi biotehnologii de performanţă un echilibru ecosistemic şi producţii agricole  performante calitativ şi cantitativ.          Revenind la ceea ce ne-am propus, se impune o abordare sistemică a  producţiei agricole, o  îmbinare modernă a sistemului proprietăţii cu cel tehnologic - managerial, iar delimitarea unităţilor eco-pedo-hidrologice , ameliorarea şi evaluarea  economică a terenurilor, realizarea selecţiilor clonale şi implementarea tehnicilor de inginerie genetică ,  complementate prioritar de crearea structurilor agrare noi funcţionale, integratoare, rolul major, avându-l aici redimensionarea optimă a exploataţiilor agricole în complexul integrator al producţiei, procesării şi comercializării constituie factorii moderni de dezvoltare a producţiei agricole.  De asemenea, prioritare  agriculturii biotehnologice, rămân reamenajarea şi dezvoltarea sistemelor de irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului,  specializarea zonală a producţiei vegetale şi zootehnice, introducerea pe scară largă în procesele de producţie a tehnicilor de exploatare electronică (NAVSTAR-GPS, GLONASS, EGNOS, EGNOS- generaţia GNSS-2 ),  specializarea forţei de muncă , dotarea tehnică modernă a exploataţiilor, organizarea şi managementul modern. Toţi aceşti factori de producţie, la un loc cu factorii relevaţi în primul strat al problematicii agrare ,pot asigura  în optim, organicitatea sinergică funcţională a componentelor  matricei ansamblului agro-silvo-zootehic  complex , compatibilitatea şi competitivitatea tehnico- economică a agriculturii şi silviculturii, cu rezultate economice pozitive , performante, inestimabile pentru agricultura şi economia naţionale.

      În acelaşi timp trebuie ţinut imperios seama  de faptul că dacă cercetarea ştiinţifică fundamentală a obţinut şi continuă să obţină o serie de rezultate remarcabile , cu toate limitările bazei materiale  din acest domeniu,  aceste  rezultate nu pot fi implementate cu succes în praxisul bioproducţiei , dacă nu sunt susţinute financiar de programe guvernamentale viabile, dacă nu este creată o minimă bază materială, şi aceasta numai prin politicile statului de sprijinire şi subvenţionare a agriculturii şi forme organizatorice  convenabile ,condiţii de implementare cu succes a tehnologiilor intensive şi a biotehnologiilor, propuse ca normative pe segmnentele  producţiei vegetale  şi zootehnice .

 

 

Vicepreşedinte al  S. I. A. din România,

Doctor  ing. expert  GHEORGHE  APETROAE

 

 

 

 

 

TEZA DOCTORAT, TIPOLOGII .....(7), GHEORGHE APETROAE SIBIU

TEZA DE DOCTORAT, TIPOLOGII FLORISTICE, GHEORGHE APETROAE , SIBIU

Studiul geobotanic şi economic al arealului hidrogeografic Valea Tilişcuţei – Valea Cernavodă – Valea Orlatului, judeţul Sibiu, 1999

 

7. Tipul de pajişte: Nardus strictae – Asociaţia: Nardetum strictae montanum – subasociaţia: Nardetum strictae festucetosum rubrae montanum (pajişti montane de ţepoşică cu păiuş roşu) ( Soroceanu-Puşcaru et al., 1966). Turca et al., 1987 includ acest tip de pajişti în etajul boreal (al pădurilor de molid) la grupa de fitocenoze 24- Nardus stricta – Viola canina.

 

Chorologie

Pajiştile de Nardus stricta sunt prezente pe suprafeţe apreciabile în zona mijlocie şi înaltă a munţilor Cindrel, în staţiuni cu soluri oligobazic acide-moderat acide, sărace în humus, moderat umede sau uscat revene. Sunt situate la altitudini de peste 1000 m şi formează în areal pajişti întinse sau enclave înconjurate de asociaţii cu Festuca rubra. Este larg răspândită ca pajişte tipică de soluri acide.

Pajiştile de Nardus stricta ocupă în ţară peste 205 mii hectare în zonele nemorale (Ev. Puşcaru-Soroceanu şi col., 1963) la care se adaugă importante suprafeţe din zona de deal şi depresionară de climat umed (Teodor Maruşca, 1982).

Pentru primele fitocenoze edificatoare de specia Nardus stricta, s-au evidenţiat în Munţii Rodnei, Ţibleşului şi Harghitei, de către Soo, 1930, urmat de Domin K., 1933 în Masivul Bucegi, apoi de Borza Al., 1934, în Munţii Retezatului de Şerbănescu, I, 1938, în Masivul Penteleu, de Ghişa E., 1940 şi Puşcaru-Soroceanu, 1969 în Munţii Făgăraşului, de Păucea, 1941, în Munţii Codru  şi Muma, Obrejanu Gr., 1941, în Munţii Apuseni, Safta I., 1943 în Transilvania, de Puşcaru D., 1956, Borza Al., 1971, Buia Al. şi col., 1962, Csüros Al. şi col., 1962, Resmeriţă I., 1963, 1971, 1975, Şerbănescu I., 1964, Anghel Gh. şi col., 1965, Beldie Al., 1967, Turcu Gh., 1968, Bărbulescu C. şi col., 1969 (în platforma Bran); Boşcaiu N., 1971, Păun M. şi col., 1973, Dihoru Gh., 1975 ş.a., Teodor Maruşca, 1982 ş.a.

În arealul cercetat pajiştile de Nardus stricta ocupă suprafeţe mici, începând de la altitudinea de 850 - 900 m – subzona inferioară a fâneţelor montane şi până la limita superioară (1400-1450 m). O găsim instalată în areal, în subetajul boreal al pădurilor de conifere, la altitudini cuprinse între 1100 şi 1417 m, dar numai pe anumite suprafeţe.

 

Compoziţia floristică şi sinmorfologia

Solurile de sub nardete sunt podzoluri, soluri brune acide sau soluri brune acide scheletice.

Solul de sub această asociaţie a fost analizat în zona Crinţului “La cântar”, la altitudinea de 1200 m şi în vârful Poeniţei Cacovei, deasupra cabanei Fântânele, la altitudinea de 1350 m.

Rezultatele analizei fizico-chimice solului din pajiştea de tipul sol montan brun acid, secundar înţelenit, pe micaşisturi biotice şi paracnaise cu localizare în Crinţ, lângă cântar şi în Poieniţa Cacovei.

 

Caracteristicile fizico-chimice ale solurilor pe care este situată Nardus stricta

 

Date O.S.P.A., comandă specială	Sol montan brun acid, secundar înţelenit			Sol montan brun acid, secundar înţelenit
Indicatori fizico-chimici	Profilul 7			Profilul 21
	Crinţ “La cântar”			“Poeniţa Cacovei”
Orizonturi	Ao	AD	D	Ao	A/D
Adâncimea (cm)	0-15	16-36	37,50	0-20	20-30
Nisip grosier (2-02 mm) %	74,2			58,3
Nisip fin (0,2-0,02 mm) %	10,6			21,1
Praf (0,02-0,002 mm) %	6,3			12,9
Argilă 2 (sub 0,002 mm) %	8,9			7,7
Argilă fizică (sub 0,01 mm) %	11,2			16,9
Schelet %	12,7	17,5		5,5	35
Textura	N			N
pH H2O	4,54			4,6
Humus %	10,9			12,2
N total (%)	4,4			4,1
P mobil (ppm extract) în	32			26
K mobil (ppm extract) în	111			146
Baze de schimb (SB me la 100 g sol)	7,2			7,3
Hidrogen schimbabil (SH me la 100 g sol)	10,5			14,3
Aciditatea hidrolitică (Ah mela 100 g sol)	10,5			14,3
Capacitatea de schimb cationic (T me la 100 g sol)	17,6			21,6
Gradul de saturaţie în baze (V%)	40,4			33,8

 

 

 

 

Caracteristicile fizico-chimice ale solului din biotopurile asociaţiei Nardetum strictae, determinate pe baza probelor de sol recoltate personal şi analizate de O.S.P.A Sibiu. Buletin de analiză /1999 – pentru teza de doctorat: Studiul geobotanic şi economic al arealului hidrogeografic Valea Tilişcuţei – Valea Cernavodă – Valea Orlatului, judeţul Sibiu, 1999

 

Nr. pro-bei	Punctul de recoltare al probei de sol	Alti-tudi-nea	pH	Hu-mus %	I.N. %	P2O5 mobil (ppm)	K2O mobil (ppm)	S.B. me/100 g sol	AH (SH) me/100 g sol	T me/100 g sol	V %	Analiza granulometrică în orizontul 0-20 (25 cm)						Textura
												Nisip grosier peste 0,2 mm	Nisip fin 0,2-0,02 mm	Praf I 0,02-0,01 mm	Praf II 0,01-0,002 mm	Argilă sub 0,002 mm	Argilă fizică sub 0,001 mm
7	Crinţ, la cântar	1255	4,54	10,9	4,4	32	111	7,2	10,5	17,7	40,7	74,2	10,6	4,0	2,3	8,9	11,2	N coeziv
8	Crinţ – staţiune-fermă	1264	4,47	8,7	2,7	46	70	3,5	7,9	11,4	30,7	10,8	17,9	0,6	3,3	7,74	10,7	N coeziv
16	Cabana Fântânele	1250	5,57	4,4	4,8	65	243	14,4	4,6	19,0	75,8	46,4	29,6	5,8	8,9	9,4	18,2	N-L
19	Poeniţa Cacovei “jos”	1300	4,49	12,2	5,3	40	31	12,7	16,3	29,0	43,8	36,8	42,5	4,2	7,5	10,0	17,5	N-L
21	Poeniţa Cacovei sus-Nardus	1351	4,60	12,2	4,1	26	146	7,3	14,3	21,6	33,8	58,3	21,1	3,7	9,2	7,7	16,9	N coeziv
20	Poeniţa Cacovei sus -  Deschamp- sia	1349	4,77	11,5	5,4	17	123	9,9	11,11	25,0	47,1	61,6	18,9	5,9	5,1	8,5	13,3	NL

 

 

 

 

 

 

Tipul de pajişte: Nardetum stricta montana: faciesul: Nardetum diversiherbosum montanum

 

Bio-forma	Indice nume-ric	Numărul releveelor (N)	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10
		Teritoriul administrativ	Sălişte Dealul Furcilor	Sălişte Crinţ Galeş	Crinţ Tiliş-cuţa	Crinţ Muchea lungă	Sibiel Băn-ceşti	Fântânele Poeniţa	Sibiel Godia	Sălişte Tom-natic saivan	Orlat Urzicaru	Orlat Poeniţa
		Sectorul cadastral	103	217	218	217	233	232	236	226	40	44
		Suprafaţa releveului (mp)	100	100	100	100	100	100	100	100	100	100
		Altitudine (m)	750	1150	1135	1065	1140	1350	1120	1250	1100	1260
		Expoziţia	SE	S	SE	S	SE	SE	SE	SE	SV	V
		Înclinarea în grade	10	15	14	5	5	12	6	7	22	15
		Acoperirea vegetaţiei (%)	96	94	92	92	93	85	88	91	88	89
		Producţie (kg/ha m.v.)	6000	7000	6500	7500	7000	4100	5500	5900	4800	6000
1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12	13
		I. GRAMINEE (%)	70	69	72	75	72	71	72	73	72	64
H	1	Nardus stricta	25	32	33	27	27	26	23	27	22	22
H	2	Agrostis capillaris	15	7	15	14	10	12	16	12	20	14
H	3	Festuca rubra fallax	16	6	16	15	12	13	13	12	14	12
H	4	Agrostis stolonifera	4	2	2	3	4	4	5	2	3	1
G	5	Anthoxanthum odoratum	5	6	4	6	4	4	4	5	2	5
H Ch	6	Holcus lanatus	+	+	+	+	+	-	-	+	+	-
H	7	Deschampsia caespitosa	2	10	10	7	12	7	6	10	6	15
H	8	Sieglingia decumbens	+	+	+	1	+	2	3	+	2	-
H	9	Cynosurus cristatus	1	2	2	2	1	2	2	+	2	-
H	10	Briza media	2	3	+	-	2	1	+	1	1	1
1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12	13
		II. LEGUMINOASE	3	1	+	2	4	-	2	3	2	2
H	11	Genista sagittalis	1	+	+	2	1	+	1	1	+	+
H	12	Trifolium repens	1	2	+	+	1	+	+	+	1	1
TH-H	13	Trifolium pratense	1	2	+	+	2	+	1	2	1	1
		III. CYPERACEE ŞI JUNCACEE	8	12	10	4	10	9	10	9	4	14
H		Carex pallescens	5	6	5	1	6	8	5	4	+	11
G(H)		Carex brizoides	+	1	+	+	1	-	1	+	+	-
H		Carex caryophyllea	1	1	1	+	+	+	+	-	-	+
H		Carex leporina	1	2	+	+	2	+	+	2	2	2
H		Luzula campestris	1	1	2	2	1	1	2	2	1	1
H		Juncus conglomeratus	2	1	2	1	+	-	2	1	1	+
		IV: ALTE SPECII	15	12	13	13	9	10	12	13	16	12
H		Centaurea jacea	3	2	3	4	1	+	+	1	3	2
H		Succisa pratensis	2	1	2	1	+	+	2	-	1	+
H		Achillea ptarmica	1	1	1	+	+	-	+	1	1	+
H		Gentiana pneumonanthe	+	1	+	+	+	1	+	1	1	+
H		Plantago lanceolata	1	1	+	1	1	1	1	1	1	1
H		Plantago major	+	+	1	+	+	1	+	1	+	1
H		Prunella laciniata	1	+	1	1	1	+	1	1	+	-
H		Potentilla recta	-	1	-	-	1	1	1	-	1	1
H		Mentha pulegium	1	+	1	1	-	-	-	+	-	1
H-Ch		Ajuga reptans	-	-	+	-	1	1	1	1	+	1
H		Viola canina	1	1	-	1	-	-	1	-	1	-
H		Leontodon hispidus	-	-	+	-	+	+	-	-	+	1
H		Ranunculus polyanthemos	1	1	1	1	1	1	+	1	+	+
H		Achillea milefolium	-	-	-	1	1	+	1	1	1	1
H(Ch)		Polygala vulgaris	1	1	1	-	-	1	+	+	1	+
H		Hypericum perforatum	-	-	1	1	1	-	1	1	+	1
1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12	13
Th		Euphrasia rostkoviana	1	1	-	-	+	1	+	+	1	+
H		Cerastium fontanum	-	-	+	+	+	+	-	+	+	-
H		Stellaria gramineea	+	+	-	1	1	1	+	1	1	+
H		Hyeracium pillosela	+	+	+	+	-	-	1	1	1	+
H		Gallium verum	+	+	1	-	-	+	+	+	-	-
H		Chrisanthemum leuchanthemum	+	+	-	+	-	1	+	-	-	-
HH		Lysimachia vulgaris	1	1	+	+	1	+	1	1	+	1
		Carduus acanthoides	2	+	+	+	+	+	+	+	2	1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se constată fizico-chimic şi floristic:

• creşterea acidităţii solului cu altitudinea, cu nivelul sporit al precipitaţiilor pe climax şi creşterea prezenţei – abundenţei speciei Nardus stricta în structura floristică a asociaţiei;
• creşterea conţinutului de Humus moderat în sol şi apariţia masivă a speciei Deschampsia caespitosa, Hcsp – generatoare de masă organică la suprafaţa pajiştii, nealterată, din cauza temperaturilor anule scăzute;
• un conţinut, în general, ridicat de P₂O₅ şi K₂O mobile în sol, datorită umidităţii scăzute a solului, dar puţin valorificate, din cauza condiţiilor biostaţionale ecotopice mai restrictive;
• schimbul de baze şi cel de H, situat la niveluri moderate şi cu grad de saturaţie în baze relativ ridicat, elemente de biotopuri puţin valorificate;
• la un conţinut de argilă fizică de 18,2 şi respectiv 17,5 % se constată o structură nisipo-lutoasă a solului şi un indice azot, în stratul 0-20 cm, ridicat;
• 
  
  
  un conţinu mai redus de K₂O în sol (31 ppm extract), în comparaţie cu un conţinut sporit de K₂O în sol (243 ppm), la două profiluri de sol, la distanţe apropiate, explică reducerea gradului de saturaţie în baze aproape la jumătate şi creşterea acidităţii hidrolitice (SH) de trei ori faţă de cel al profilului de sol comparat, cu efecte negative în sinteza organică;
• instalarea speciei Nardus stricta, în aceeaşi staţiune, pe solul cu textură preponderent  nisipoasă şi instalarea speciei de Deschampsia caespitosa pe solul cu textură nisipo-lutoasă mai profund, în acelaşi areal biotopic şi floristic staţional, în vetre.

 

Structura floristică şi morfologică

Se constată la acest tip de fitocenoză lipsa speciilor caracteristice şi diferenţiale proprii nardetelor montane, de deal şi depresionare, adoptându-se criteriul dominanţei sau diferite combinaţii de factori în caracterizarea şi clasificarea geobotanică a acestor fitocenoze.

Sinecologie

Asociaţia ocupă biotopuri umede, cu soluri puternic podzolite, cu reacţie acidă şi foarte acidă (pH = 4-4,5 şi V<30 %). Principalul factor în distribuţia speciilor îl constituie reacţia solului (Samoilă, 1960).

Specia edificatoare prezintă micorize ectotrofe, beneficiind, asemănător altor specii acidofile, de o litosferă cu rol eficient în tamponarea acidităţii ridicate. Aciditatea ridicată a solului de pe vârful Poeniţei Cacovei este subliniată de speciile indicatoare Bruckentalia spiculifolia, Vacinium myrtilius şi Vaecinium vitis-iadea.

Pentru nardetele de pe vârful Poeniţei Cacovei, valoarea indicelui sinecologic pentru reacţia solului, bazaţi pe prezenţa-absenţa speciilor are valoarea de 1,86, iar A.D. are valori de 1,87.

Caracteristicile fitocenozei reies din prezenţa unor specii din grupele ecologice descrise de Truca ş.a, 1987, astfel:

1. grupa Festuca rubra s.s.p. commutata, edificată prin prezenţa speciilor Nardus stricta, Campanula patula s.s.p. Abiietina, Hieracium uranticum, indicatoare de soluri revene, oligiomezobazice, moderat, puternic acide;
2. grupa Nardus stricta – Viola canina, edidficată prin prezenţa speciilor: Nardus stricta, Deschampsia flexuosa, Festuca rubra, Anthenaria dioica, Hieracium pillosella, Vaecinium myrtillus, indicatoare de soluri oligomezobazice, acide-moderat acide, sărace în humus, moderat revene şi uscat revene.
   Prezenţa în asociaţie a speciilor cu toleranţă ridicată în aciditate, precum: Agrostis capillaris, Festuca rubra, Anthoxanthum odoratum, este importantă din punct de vedere sinecologic, întrucât aceste specii euriionice realizează abundenţe-dominanţe mai ridicate în raport cu Nardus stricta şi au tendinţa de a reface pajiştile degradante în dezavantajul speciei dominante, prin instalarea unor asociaţii cu o productivitate şi valoare furajeră mai ridicată. Indicatorul ecologic de umiditate admite instalarea speciei Nardus stricta în regiuni diferite de umiditate (Xeronardete, Hidronardete). Indicele sinecologic pentru umiditate, calculat pe ansamblul releveelor cenotaxonice are valoarea de 2,77,  iar cel pentru temperatură are valoarea de 2,25 şi confirmă caracterul micro-mezoterm al nardetelor.
   Datorită modului de nutriţie heterotrof-micotrof, Nardus stricta s-a adaptat condiţiilor de ecotop oligotrof, graţie modificărilor anatomice şi morfologice suferite, cum ar fi: tufa scundă, deasă şi cu nodurile de înfrăţire situate la suprafaţa solului, prezenţa ţesuturilor parenchimatice, prezenţa a două categorii de rădăcini ş.a. În acest gen de ecotop, în condiţii climatice specifice nardetelor şi cu material parental (roci eruptive acide, micaşisturi şi paragnaise acide) de o densitate pronunţată, greu solubile, aproape la zi, descompunerea materiei organice decurge extrem de încet, din care cauză se produce o acumulare progresivă a materiei organice şi formarea humusului brut acid.
   Datorită acestor particularităţi, Nardus stricta devine în aceste ecotopuri specia dominantă, şi reprezintă, uneori 85-95% din vegetaţia asociaţiei. Plantele autotrofe, spre deosebire de heterotroficitatea speciei Nardus stricta datorită modului lor diferit de nutriţie, nu pot supravieţui în aceste staţiuni, fiind eliminate treptat din vegetaţie, prin foamete fiziologică de către planta dominantă, Nardus stricta. În fond, acţiunea humusului acid produce o debazificare a solului, elementele nutritive fiind reţinute de resturile organice nedescompuse ale plantelor.
    Din punct de vedere al indicatorului ecologic de expoziţie-insolaţie, specia poate fi întâlnită în expoziţia nord, nord-vest şi nord-est iar a indicatorului orografic aceasta este mai răspândită pe terenurile plane sau uşor înclinate.

Cenotaxonomie

Asociaţiile de Nardus stricta, au fost descrise de Sanda ş.a., 1980; Puşcaru-Soroceanu, !963; Maruşca, T., 1981, în România. În Europa, această asociaţie a fost descrisă de Mucina ş.a., 1983; Pott, 1992; Ellemberg, 1978; Scamoni şi Passarge, 1963.

Cu tot numărul relativ de specii, ridicările pot fi încadrate în asociaţie: Nardeta strictae montana, încadrată în Violo declinatae - Nardetum, Simon 1966, asociaţie ce grupează în general nardetele din Europa estică.

Inclusă în clasa Nardo - Callunetea Prsg. 1949, ord. Nardetalia Oberd. 1949, alianţa Potentillo-Nardion, Simon, 1957, asociaţia Violo declinatae - Nardetum, Simon 1966, a fost sinonimizată de Coldea, 1991, cu alte asociaţii descrise: Nardetum strictae montanum, Resmeriţa şi Czuros, 1963.

Puşcaru s.a., 1956, Resmeriţa ş.a., 1963, au propus pentru Transilvania, formaţia Nardetalia strictae, împărţită în două grupe de asociaţii sau alianţe (Nardion strictae alpinum şi Nardion strictae montanum), după altitudine, fiecare grupă incluzând atât nardetele xero-mezofile, cât şi nardetele higrofile.

Prin ridicările staţionare de la Crinţ, cât şi cele de la Poieniţa Cacovei, s-a stabilit încadrarea asociaţiei la Campanulo (abietinae) – Nardo - Festucetum commutatae, Boşcaiu, 1971, syn. Festuceto - Nardetum strictae montanum Czuros şi Resmeriţă, 1960, syn. cu ass. Nardus stricta + Festuca rubra fallax - Puşcaru ş.a., 1959, syn. ass. Festuca rubra - Nardus stricta, Malinovschi, 1953 syn Nardeto - Festucertum rubrae Cusset şi Lachapelle, 1962, syn. Nardo-Festucetum rubrae Maloch, 1932.

Sindinamică

Cercetând literatura de specialitate asupra nardetelor, syndinamic se individualizează două linii de origine a acestora: unii autori (Gergely, 1969) le consideră ca variante ale pajiştilor de Festuca rubra cu Agrostis capillaris (Maruşca,T., 1982), derivate din acestea prin exploatare excesivă, alţi autori le derivă din vegetaţia primă de iunipenişuri şi afinişuri (Coldea, 1991, Raţiu, 1964, Arsene, 1998).

Din unghiul evoluţiei naturale al nardetelor, cauzele instalării par a fi înmlăştinirea şi transformarea lor în higronardete (pe terenuri plane), sau în invadarea de tufărişuri pe terenurile mai înclinate (care determină o scădere a presiunii antropice).

Prin măsuri de gospodărire pastorală, păşunatul raţional şi în principal fertilizarea şi amendamentele, cresc ponderea speciilor de Festuca rubra şi Agrostis capillaris şi producţia de masă verde (Samoilă, 1979, Puşcaru ş.a., 1972; Laza, 1979, Cernelea şi Bistriceanu, 1977; G. Arsene, 1998 ş.a.).

În areal, la altitudinea de 1350 m (Poieniţa Cacovei), se observă o situaţie de tranziţie dintre Nardeta strictae montana S. asoc. Campanulo abretine – Vaccinietum (Buia ş.a.,1962, Boşcaiu,1971), syn. Vaccinetum myrtilli (Fekete – Blatny, 1914; Soo, 1928); syn. Junceto trifidi Vaccinetum myrtilli, Resmeriţă, 1976, syn. Vaccinium myrtillus – Vaccinium virtis – idaea, Anghel ş.a., 1965.

În contextul evoluţiei acestor nardete, factorul antropic (păşunatul, defrişările, lipsa fertilizării) şi alterarea redusă a materiei organice, în condiţiile unui climat normal pentru această zonă, au rolul determinant în influenţarea evoluţiei sindinamice a acestor asociaţii, spre pajişti încheiate de Nardus stricta.

Tipologie şi valoare economică

O primă sinteză a fitocenozelor de Nardus stricta a fost întocmită de Buia Al., 1963, în funcţie de speciile caracteristice dominante şi a celor indicatoare, descrie în 11 subasociaţii care aparţin la 3 asociaţii delimitate după zona altitudinală, unde îşi delimitează arealele, respectiv: Nardetum strictae alpinium, Nardetum strictae montanum şi Nardetum strictae collinum ş.a. Asociaţia Nardetum strictae montanum corespunde, în principal, pentru fitocenozele identificate în prezentul areal de cercetare.

Caracterizarea tipologică a nardetelor din România a fost realizată pentru prima dată de către Safta I., 1943. Este descris tipul de pajişte Nardus stricta, caracterizat, după compoziţia floristică, abundenţă şi dominanţă, indicii de productivitate şi calitate precum şi date asupra condiţiilor staţionale (Maruşca T., 1983). Motcă gh., 1972, descrie, de asemenea 3 tipuri de nardete din depresiunea Făgăraşului, în funcţie de compoziţia floristică, sol, relief şi posibilităţile de exploatare.

Primele posibilităţi de analizare a nardetelor au fost relevate de Obejanu Gyr., 1941. Au urmat alte lucrări de sinteză elaborate de Puşcaru D., şi col., 1956, în munţii Bucegi, Safta I., Pavel C. şi col, în 1962, în Munţii Parâng, Bărbulescu C., Burcea P. şi col., 1964, 1968, în platforma Bran; Pura I., Popescu V. şi col, 1971 în şesul Măgurii – Budac – Bistriţa (Maruşca T., 1982).

Instalarea nardetelor este favorizată de suprapăşunat (Nyardi, 1963), mult diminuat în ultima perioadă în areal, dar şi de deosebita plasticitate ecologică a speciei dominante edificatoare (Raţiu, 1964) şi, deci, agresivitate în comparaţie cu alte specii (Resmeriţă ş.a., 1963).

Cea mai mare parte din aceste fitocenoze de pajişti se utilizează ca păşuni, rămân însă şi destule suprafeţe de la limita inferioară până la cea superioară, care au o folosinţă mixtă, predominant de fâneaţă.

Valoarea economică

Producţiile medii la pajiştile de tipul Nardus stricta, determinate în releveurile floristice sunt asemănătoare cu cele stabilite de P. Burcea în Munţii Cibinului, respectiv de 4900 kg/ha m.v. Furajul este de slabă calitate furajeră şi în consecinţă se impune schimbarea structurii floristice a acestor pajişti prin lucrări de fertilizare şi amendare.