Ştiinţă, Fitocenologia, Gheorghe Apetroae - Sibiu

 FI

FITOCENOLOGIA  PAJIŞTILOR  PERMANENTE  DIN  AREALUL  GEOBOTANIC “ VL. TILIŞCUŢEI – DL. CĂŢĂNAŞ – VL. CERNAVODĂ – VL. ORLATULUI –DL. ŞCORUŞEŢU - CRINŢ “  
Sinteză asupra tipologiilor de habitat pratologic.  Sibiu, 10 iunie, 2000

                                                                                           

                                                                        Dr.ing. Gheorghe  Apetroae - Sibiu

Consideraţii de ordin general

Caracterizarea tipologică a habitatelor pratologice  se realizează în strânsă corelaţie cu structura topologică a scoarţei terestre şi factorii climatici zonali. Variabilitatea  litologică, orientarea culmilor şi depresiunilor, nivelul altitudinal al precipitaţiilor şi cel termic au influenţat diferit procesul de formare a solurilor, care în areal se prezintă mult diferenţiate structural. Diversitatea solurilor a cauzat o variabilitate semnificativă a variaţiunilor vegetale- arboricole şi erbacee.

1. Covorul vegetal şi relaţia cu factorii ecologici din areal

Covorul vegetal aparţine etajelor altitudinale: depresionar, colinar-piemontan şi montan, dintr-un areal floristic de 100 km pătraţi, pe axisul depresiunilor Sălişte-Sibiu şi munţilor Cibin, joşi şi mijlocii, pe care sunt dispuse topologic subetajele de specii lemnose şi erbacee dominante şi codominante. Pe fundalul acestor subetaje de vegetaţie primară, sub forma de brâie neregulate se interpun areale fitocenotice secundare cu accente de influenţă antropică. Acestea s-au format după defrişarea masivă a pădurilor, fiind constituite din fitocenoze de pajişti secundare din fitocenozele primare (relicte), care mai continuă să populeze doar biotopurile hidromorfe.

   Comparând asociaţiile identificate pe baza elementelor fitocenozelor furnizate de releveele floristice din fiecare staţiune fitocenotică, în  arealul geobotanic studiat în cadrul tezei de doctorat, precum şi pe baza indicatorilor biologici, ecologici şi economici, ca  o verificare a tipologiilor de pajişti rezultate pe baza studiului floristic prezent, s-a realizat încadrarea ,din punct de vedere geografic-stratigrafic, edafic-floristic şi biotopic-antropic a fitocenozelor într-o schemă specifică zonei.

   Datele obţinute din studiul fundamental al arealului floristic sunt descrise în comunicarea “Caracterizarea din punct de vedere floristic a pajiştilor permanente din depresiunile Sălişte-Sibiu şi din munţii Cibinului, joşi şi mijlocii, 1998”. Această caracterizare s-a efectuat prin realizarea de relevee prin metoda geobotanică pe itinerar în 41 de staţiuni fitocenotice, corespunzătoare celor 41 biotipuri principale, identificate în areal. Pentru a concluziona asupra rezultatelor cartării  tipologice  floristice, se relevă, mai jos, zonalitatea vegetaţiei, pe subzone şi etaje. Se identifică în arealul cercetat următoarele etaje::

¤ 1. Arealul depresionar al pădurilor, zonă constituită de subetajul (subzona) pădurilor de stejar, cuprins  altit. 473-550 m.

¤  2. Arealul perimontan al zonei pădurilor, zonă constituită de subetajul (subzona) pădurilor de stejar şi fag şi vegetaţie erbacee secundară, cuprins între altitudinile de 550-700 m.

¤  3. Arealul zonei montane joase, zonă constituită de etajul (subzona) pădurilor de fag de munte (Fagus silvatica) şi al vegetaţiei erbacee secundare specifice, cuprins între altitudinile de 700-1000 (1100) m.

¤ 4.  Arealul zonei montane mediu-joase, zonă constituită de etajul (subzona) pădurilor de fag şi răşinoase (Fagus silvatica, Picea excelsa, Abies alba) şi vegetaţiei secundare,cuprins între altitudinile 1100-1250 m.

¤  5.Arealul zonei montane medii, zonă constituită de etajul - subzona pădurilor de molid (Picea excelsa) şi vegetaţia erbacee secundară, cuprinsă între altitudinile de 1250-1417 m.

Se dezvoltă, în continuare, etajarea vegetaţiei primare şi secundare pe areale:

1. ETAJAREA VEGETAŢIEI DIN ZONA DEPRESIONARĂ SĂLIŞTE-SIBIU.

  1.1. Arealul  fitocenozelor de stejărete şi gorunete (Quercetum robur herborum), situate la altitudini între 473 - 550 (600) m, formate aricetic din speciile Quercus robur, Quercus petraea şi în subsidiar: Carpinus betulus, Ulmus foliaceea, Tilia tometosa, Acer campestre, Fraxinus excelsior ş.a. (Pădurea Bărcu Roşu).

      Din punct de vedere al vegetaţiei erbacee secundare, pe terasele depresiunii predomină speciile Agrostis capillaris, Festuca pratensis, Andropogan ischaemum, Poa pratensis, Lolium perenne, Dactylis glomerata, iar în zona luncilor frecventează speciile Agrostis alba, Arrhenatherum elatius, Anthoxanthum odoratum, Festuca sulcata, Alopecurus pratensis, Holcus lanatus. În zonele cu exces de umiditate, din lunci şi terase, sunt frecvente speciile hidrofile: Carex sp., Ranunculus sp., Phragmites communis, Juncus efusus, Tifa latifolia ş.a.

Pe baza releveelor floristice, în staţiunile fitocenotice 1, 2, 3, 4, 12, 13, 14, relevate în cartogramele floristice, anexate la teza de doctorat, s-au determinat următoarele tipuri de pajişti:

         Tipul: Agrostideta capillaris – Festucetum rupicole (pajişti de iarba câmpului cu păiuş sulcat)

         Tipul: Agrostideta capillaris collina, facies: Agrostideta capillaris – Festucetosum heterophylae (pajişti de iarba câmpului)

         Tipul: Juncetum effusae et conglomerate (pajişti de pipirig, iarba câmpului şi izmă)

         Tipul: Arrhenathereto – Triseteta flavescentis –facies: Arrhenatheretum elatioses typicum (pajişti de ovăscior)

         Tipul: Phragmitetum australis – Typhetum latifolie (pajişti de mlaştini)

   1.2. Arealul perimontan al zonelor pădurilor – subetajul (subzona) pădurilor de stejar şi fag şi vegetaţia ierboasă secundară, cuprins între altitudinile de 550-700 m, de tipul Querceto – Fagetum asperulosum.

        La altitudinile cuprinse între 550-700 m se întind pădurile de stejar, în amestec cu gorunul şi fagul, în toată zona periferică nordică a Munţilor Cibin, reprezentate tipologic prin asociaţiile de  Querceto – Tilietum fagetosa – caricetosum, în arealele cu expoziţie sudică şi în treimea superioară a versanţilor cu alte expoziţii -Dealul Furcilor ( Puşcaru-Soroceanu E., 1966) şi de asociaţii în amestec cu carpenul, de tipul: Quercetum cerris - sessiliflorae carpinietosum (Puşcaru-Soroceanu E.,1966), situate în biotopuri mai umede, de la baza pantelor şi pe versanţii nordici. Şi într-un caz şi în celălalt, alături de fag şi stejar, în areal, de facies piemontan, participă Carpinus betulus, Tilia tomentosa, Fraxinus excelsior, Acer campestre, Betula verucosa ş.a.

       În locul gorunetelor de diverse compoziţii, în acest subetaj platourile şi jumătăţile superioare ale versanţilor sunt ocupate într-o bună parte de păiuş sulcat, în asociaţii de tipul Agrostideto capillaris-Festucetum sulcatae (rupicole) E. M. Cs – Kaptalan, 1962, 1964, şi care sunt exploatate în majoritatea cazurilor ca păşuni, în timp ce la baza teraselor, pe terasele depresionare şi în luncile înalte ale râurilor s-au instalat fâneţe de păiuş, iarba câmpului şi firuţă.

       Tot în acest subetaj, pantele abrupte, pietroase, cu expoziţie sudică sunt populate de pajişti xerofile, în general degradate prin păşunat şi slab instalate din cauza proceselor de diluviere, denudare coluvială şi proluvială, în condiţiile pantelor excesive şi regimului de precipitaţii abundent ( Dl. Căţănaş, Dl. Furcilor ş.a.).
      Concluzii: În pajiştile permanente încheiate ale acestui subetaj predomină speciile de Agrostis capillaris, Festuca sulcata, Festuca pseudoovina şi Festuca pratensis.

     Ca asociaţii ierboase secundare întâlnim codominanţa speciilor Agrostis capillaris, Festuca pseudoovina, Festuca sulcata, Festuca rubra, Anthoxanthum odoratum şi Tymus sp. în asociere cu specile: Cynosurus cristatus, Nardus stricta, Taraxacum ofiicinale, Euphorbia cyparisias, Centaurea jacea ş.a., în asociaţii de tipul:

      Tipul: Agrostis capillaris collina, facies: Agrostideto capillaris – Festucetosum heterophylae (pajişti de iarba câmpului)

      Tipul: Botriochloetum ischaemi (pajişti de bărboasă)

      Tipul: Juncetum effusae et conglomerate (pajişti de pipirig, iarba câmpului şi izmă, localizate în microdepresiunile acestui areal ).

     1.3. Arealul zonei montane joase, zonă constituită din etajul (subzona) pădurilor de fag de munte (Fagus silvatica) şi a vegetaţiei ierboase secundare, specifice, cuprinsă între altitudinile de 700-1000 m. Făgetele predomină partea centrală altitudinală a arealului situat pe colinarul pericarpatic nordic al Munţilor Cibin, formând făgete pure, de tipul Făgetum rubrosum montanum, facies: Fagetum caricetosum, pe expoziţiile nordice, şi de facies: Fagetum festucetosum (Puşcaru-Soroceanu E., 1960) pe celelalte expoziţii.

      Spre limita superioară a acestui subetaj, al fagului, care sustenează gradientic până la altitudinea de 1100 m din areal, determinate de expoziţia nordică a versanţilor, se întâlnesc păduri masive de fag în amestec cu bradul, de tipul: Piceto - Fagetum oxalidosum normale, de facies: Piceto - Fageto oxalidosum, pe expoziţiile nordice şi de facies: Piceto - Fageto luzuletosum, pe celelalte expoziţii. În acest subetaj, defrişarea făgetelor şi a făgetelor în amestec, au dus la instalarea pajiştilor de Festuca rubra de tipul: Festucetum rubrae – Agrostidetum capillaris (Horv, 1951), prin intermediul unor serii dinamice, incluzând şi buruienişurile înalte de pădure. Aceste pajişti, cu tipurile fitocenotice: Festuceto - Agrostideta montana - facies: Festuceto (rubrae)-Agrostideto capillaris festucetosum; Agrostideto - Cynosurethum monatnae- facies Agrostideto capillaris - Cynosurethum cristati; facies: Agrostideto capillaris - Nardetosum stricta montana; facies: Agrostideto capillaris - Festucetosum rubrae submonatanum şi tipul de fitocenoză Agrostideto montana- facies: Agrostideto capillaris - Leguminosum submontanum; subfacies: Agrostideto capillaris-Genistum Tinctorie et sagitalis montanum sunt utilizate în cea mai mare parte fâneţe de o coasă şi constituie baza furajeră a zootehniei tradiţionale  în zonele de relief colinar şi submontan ale localităţilor Sălişte, Tilişca- parţial, Vale, Galeş, Sibiel, Fântânele şi Orlat-parţial. Dar menţinerea acestor pajişti la tipologia actuală este condiţionată de întreţinerea acestora şi de exploatarea anuală prin cosit şi păşunat raţional. Se semnalează, totuşi, abandonarea multora dintre fâneţe şi scăderea presiunii păşunatului în această zonă, aspect care se manifestă pe 30-40 % din suprafeţele de pajişti ale cestui subetaj. Această situaţie conduce, în condiţiile unor ani cu precipitaţii abundente, la instalarea speciilor de Nardus stricta, Deschampria cespitosa, Carex pallescens, Luzula pilosa, Oxalis acetoseella ş.a., precum şi a vegetaţiei forestiere primare (exemplu pajiştile de la Fântâna Mărului, Dosul Orlatului, Dosul Şurilor ş.a.). Buruienişurile de ţolul lupului (Clinopodio - pteridietum, Dihor, 1975) sunt indicatori ai acestui tip de evoluţie.

        Fitocenozele din acest etaj forestier, se remarcă în releveele floristice , în biotipurile staţionale 6, 19, 29, 21, 22, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 31, 39, 40, 41. Releveele, unul sau mai multe într-un areal, certifică speciile indicatoare, dimensiunile fenologice, creşterea, abundenţa, frecvenţa, prezenţa-constanţa, factori care determină structura şi dinamica fiecărei cenoze din areal.

      

    1.4. Arealul zonei montane mediu-joase, zonă constituită din etajul (subzona) pădurilor de fag şi foioase (Fagus silvatica, Picea excelsa, Abies alba) şi al vegetaţiei secundare, cuprins între altitudinile de 1100-1250 m. Fitocenozele din acest areal, denumit şi subetajul nemoral al pădurilor de fag şi răşinoase, au în compoziţie, alături de speciile Fagus silvatica, Picea excelsa, Abies alba şi speciile lemnoase, precum: Ulmus montana, Acer pseudoplatanus, Betula verrucosa, Corylus avellana, formând pajişti de tipul: Piceto abieto - Fagetum et foliota compozite.

    Speciile erbacee de pajişti permanente ale acestui etaj floristic sunt reprezentate de Festuca rubra fallax, Agrostis capillaris, Nardus stricta, Poa nemoralis, Poa violacea, Deschampsia caespitosa, iar în zonele cu exces de umiditate sunt reprezentate de speciile Carex, Juncus ş.a. Asociaţiile acestui subetaj sunt de tipurile: Festuco - Agrostideto capillaris montana - subfacies: Festuceto rubrae, tipul: Agrostideto capillaris deschampsietosum cespitasae; tipul Festuca - Agrostideto capillaris montana - facies: Festuco (rubrae) - Agrostidetum capillaris montana - subfacies: Festuceto (rubrae)- Agrostidetum capillaris nardetosum, tipul Festuca (rubrae)-Agrostideto capillaris montana - facies: Festuceto (rubrae) – Agrostideto - luguminosurum montanum; subfacies: Festuceto rubrae - Agrostideto capillaris trifolietosum pratense et repens. Faciesurile tipologice pratologice au fost identificate prin releveele floristice din tipurile staţionale 30, 32, 33, 37 şi 38.

Se observă, în acest etaj floristic, înlocuirea speciilor de Agrostis capillaris şi Festuca rubra fallax ş.a., urmare a exploatării iraţionale şi acidifierii solului acestor pajişti cu Nardus stricta (Violo declinatae - Nardetum ), pâlcuri de afinişuri (Campanula abietinae - Vaccinietum, Arsene, 1998) şi tufişuri scunde de ienupăr (Campanula abietinae şi Juniperetum, Arsene, 1998), cu o biodiversitate specifică scăzută.

      

 1.5. Arealul zonei montane medii, zonă constituită de etajul (subzona) pădurilor de molid (Picea excelsa) şi vegetaţia ierboasă secundară, cuprins între altitudinile de 1250-1417 m, denumit şi subetajul boreal al pădurilor de conifere, reprezentat tipologic de molidişuri, secondate de Acer pseudoplatanus, Sorbus aucuparia, Poplus tremula şi mai rar de Abies alba, Fagus silvatica şi Betula verucosa, de tipul Picetum oxalidosum normale montanum, de facies: Picetum pseudooxalidetosum, pe soluri scheletice cu expoziţie N şi de facies: Picetum luzuletosum, pe celelalte expoziţii.

       Faciesurile protocenotice sunt determinate de frecvenţa mai mare a speciilor Nardus stricta şi Festuca rubra fallax, în detrimentul speciei Agrostis capillaris, potrivit relevărilor floristice în biotipurile staţionale 34, 35 şi 36, şi se identifică prin asociaţiile de tipul Festuca rubra fallax - facies: Nardetum stricta - Festucetosum rubrae montanum, facies: Nardetum diversiherbosum montanum şi tipul Deschampsieta caespitosae, facies: Deschampsieta caespitosae nardetosum strictae. Această evoluţie compoziţională dinamică, determinată de exploatarea parţială şi iraţională a pajiştilor din subetaj (Crinţ, Tomntic, Poeniţa Cacovei, Dl. Bănceştilor, Poeniţa Orlatului), şi de acidifierea pronunţată a solului, a condus la instalarea asociaţiei de tipul: Deschampsieta cespitosa-Carpaticum, de facies: Deschampsieta caespitosa nardetosum stricte (II S 36).

     

    2.Alte asociaţii de pajişti (fitocenoze: azonale, intrazonale şi alte microfitocenoze)

Vegetaţia azonală  şi intrazonală este reprezentată în primul rând de zăvoaiele de Alnus glutinosa (Sibiel, sub Cetate), instalate pe soluri criptospodice, în fitocenoze de tipul: Stellario nemori - Alnetum glutinosae (Kastner, 1938, Lohm, 1957), însoţite de buruienişuri înalte de Telekio speciose - Petasitetum albae (Beldie, 1967),  G. Arsene, 1998. În locul acestor buruienişuri înalte, dacă se reduce vegetaţia de Alnus sp., în locul pajiştilor de Agrostis stalonifera se instalează pajişti de tipul Rorripo sylvestri - Agrostidetum stolonifere (Moor, 1958, Ober et Müller, 1961,  G. Arsene, 1998), sau  păşuni degradate prin păşunatul excesiv, de tipul Junco - Mentetum longifoliae (Lohm, 1953). Astfel de staţiuni, în depresiuni cu exces de umiditate şi pe pante domoale, cu izvoare de suprafaţă (Dosul Cetăţii-Sibiel), pâlcurile de Molinia coerules (Peucedano - molinietum, Boscaiu, 1965) formează pajişti înalte, împânzite de buruienişuri, de Filipendula ulmaria, sau de pâlcuri de Betula pendula.

Ca tipuri de microfitocenoze, în întregul areal cercetat, în cadrul tipurilor de asociaţii zonale, s-au identificat:- tipul Poeta bulbosae - facies: Poetum bulbosae- Mixtum compositum;- tipul: Cynodonteta - Agropyreta repentis, faciesul Agropyretum repentis et diversi herbosum;- tipul: Thero herbeta - facies: Polygonatum bistortae - cirxetosum oleraceae;

- tipul: Cirsieto - Symphietum officinale;- tipul Geranieto pratensis - veronicetum longifolie;- tipul: Poetum palunstris - Pramitetum communis;- tipul: Calamagrostetum pseudophragmites - Typhetum angustifolia;- tipul: Caraicetum elate - Juncetum effusae et conglomerate; tipul:- Equisetetum palustre; tipul: Phragmites australis;- tipul: Typhoides arundinacea; tipul: Deschampsia caespitosa - Juncus effusus;- tipul: Geranium sanguineum;- tipul: Asplenieto (rupestris) - Campanuletum carpatica;- tipul: Peoto (minoris)- Achilleetum schurii;- tipul: Aconietum repellas;- tipul: Veratretum albae – montanum;- tipul: Urticetam dioici - montanum;- tipul: Holcetum irnatae;- tipul: Agrostidetum albae; tipul: Calamagrostetum arundinacea altimontanum.

    Aceste tipuri ocupă suprafeţe relativ mici şi sunt determinate în special de presiunea antropică (culturi, fertilizări excesive, păşunat excesiv) cât şi de factorii ecologici specifici biotipurilor hidromorfe, acide, bazice, de degradarea terenurilor şi de prezenţa unor complexe de soluri, cu influenţe fitocenotice specifice, în condiţiile de variabilitate ecotopologică pe axisul altitudinal-climatic, funcţie de regimul termic şi de volumul de precipitaţii  anual şi pe perioade fitofenologice.

BIBLIOGRAFIE

ANGHEL GH., RĂVĂRUŢ M., TURCU GH., 1971 – Geobotanica, Editura Ceres, Bucureşti.

ANGHEL Gh., NEACŞU MARCELA VASU ALEXANDRA, 1982 – Etajarea vegetaţiei ierboase în Munţii Cibinului, (Munţii Cindrel).A.Ş.A.S., Lucrări ştiinţifice ale I.C.P.C.P. Braşov, vol VIII, Bucureşti.

APETROAE  Gh. , - Caracterizarea din punct de vedere floristic a pajiştilor permanente din depresiunea Sălişte - Sibiu şi din munţii Cibinului, joşi şi mijlocii, Comunicări ştiinţifice, USAMV Bucureşti, teza de doctorat, 1998.

ARSENE G., GABRIEL, 1998 – Studiul ecologic şi fitocenologic al vegetaţiei ierboase de pajişti din Munţii Poiana Ruscă, Teză de doctorat, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină veterinară a Banatului, Timişoara.

BĂRBULESCU C., BURCEA P., 1971 – Determinator pentru flora pajiştilor, Editura “Ceres”, Bucureşti.

BĂRBULESCU C., MOTCĂ GH., 1983 – Păşunile munţilor înalţi, Editura Ceres, Bucureşti.

BĂRBULESCU C., MOTCĂ GH., 1987 – Pajiştile de deal din România, Editura “Ceres”, Bucureşti.

BELDIE AL., CHIRIŢĂ C., 1962 – Flora indicatoare din pădurile noastre, Editura agrosilvică, Bucureşti.

BELDIE AL., DIHORU GH., 1968 – Comunicări de Botanică, vol VI, Societatea de Ştiinţe Biologice, Bucureşti.

BRAUN-BLANQUET I., – Pflanzensozilogie,III,Aufl.Springer,Verlag,Wien,New-York.

BURCEA P., 1965 – Cercetări asupra fâneţelor naturale dintre râul Cibin şi râul Dobra (Raionul Sibiu), Teză de doctorat, I.A.N.B., Bucureşti.

CARDAŞOL V., 1985 – Studiul pajiştilor din Carpaţi prezent şi viitor, A.S.A.S., Lucrări ştiinţifice ale I.C.P.C.P. Măgurele-Braşov, vol. X, Bucureşti.

CHIPER CONSTANTIN, CARDAŞOL V., RAZEC I., MOTCĂ GH., 1986 – Utilizarea modelelor matematice de optimizare şi prognoza fertilizării pajiştilor permanente, A.S.A.S., Lucrări ştiinţifice ale I.C.P.C.P. Măgurele-Braşov, vol. XI, Bucureşti.

CHIRIŢĂ D., TUFESCU V., BELDIE AL., CEUCA G., HARING P., STĂNESCU V., TOMA G., TONESCU AURORA, VLAD I., 1964 – Fundamentele naturalistice şi metodologice ale tipologiei şi cartării staţionale forestiere, Editura Academiei R.P.R.

ELLENBERG H., 1974 – Indicator values of vascular plants in Central Europe, Verlag Erich Goltze K.G.D., Gottingen.

EMBERGER L., GODRON M., DAGET P., LONG G., SAUVAGE C., Le FLOCH E., WAQUANT I., POISSONET I., 1968 – Code pour le relèvé méthodique de la vegetation e du milien, Editions du C.N.R.S., Paris.

GEGOUT I. C., HOULLIER F., 1993 – Aport de l’analyse factorielle des correspondances sur variables instrumentalles en typologie des stations; illustration sur la plaine de la Lanterne (Hante Saone), Revue Française des Forêts, XVL, 5, p. 539-548.

GEHU I. M., 1986 – Des complexes de grupements vegetaux à la phytosociologie paysagère contemporaine,Informatore Botanica Italiano, 18.

IVAN DOINA, 1979 – Fitocenologia şi vegetaţia R.S.R., Editura didactică, Bucureşti.

KERGUELEN M., 1963 – Posibilite de detecsion de climat homolog par de metod floristic, Anal des l’Amelioration de Plant, Institut National des la recherc. Agronomic, Paris.

KERQUELEN M., 1960 – Quelques aspects de la fertilisation des prairies temporaries, Revae de “Forrages” nr.3.

KOVACS J., ATTILA, 1979 – Indicatorii biologici, ecologici şi economici ai florei pajiştilor, A.S.A.S., S.C.C.C.P. Măgurele-Braşov, Bucureşti.

LAUER C., 1974 – Studiul geobotanic şi tipologic al pajiştilor din zona Carasova a Carstului bănăţean, Rezumat al tezei de doctorat, I.A.N.B., Bucureşti.

LĂPUŞAN A., NIEDERMAIER K., VASIU V., SAMOILĂ Z., POPOVICI D., POP M., ŞERBAN V., VINEŞ, VL., LANER C., CARDAŞOL V., CIUBOTARU C., SLUSANSCHI M., DANILIUC D., CHIRIAC A., STÂNGĂ N., 1975 – Aplicarea amendamentelor şi a îngrăşămintelor pe pajiştile naturale şi semănate din R.S.R., A.S.A.S., Lucrări ştiinţifice ale S.C.C.C.P. Braşov, vol. I, Bucureşti.

LONG G. – Diagnostic phyto-écologique et ammenagement du territoire,Toma, I., Principe generaux et méthodes, Editions Masson et Cie Paris.

MARUŞCA T., 1977 – Influenţa modului de folosire, fertilizare şi amendare asupra pajiştilor dominate de specia Nardus stricta L., din zona de deal, A.S.A.S., Lucrări ştiinţifice ale S.C.C.C.P., vol. II, Bucureşti.

MARUŞCA T., 1998 – Studii asupra gradienţilor ecologici şi economici din spaţiul carpatic românesc. Conferinţa naţională de comunicări ştiinţifice a Societăţii Inginerilor Agronomi din România (S.I.A.R.), Sibiu.

MILES D.G., GRIFFITH G. AP., WALTERS R.S.K., 1964 – Variation in the chemical composition of four grasses, Rep.Welsh.Pl.Breed.Sn.pp. 110-114.

MOTCĂ GH., BĂRBULESCU C., OPREA GEORGETA, 1986 – Influenţa fertilizării de lungă durată asupra pajiştilor de Agrostis fenuis, A.S.A.S., Lucrări ştiinţifice ale I.C.P.C.P. Măgurele-Braşov, vol. XI, Bucureşti.

MOTCĂ GH., OANCEA I., GEAMĂN LIDIA-IVONA, 1994 – Pajiştile României, Tipologie şi tehnologie, Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti.

MOŢOC M. ŞI COLECTIVUL, 1975 – Eroziunea solului şi metode de combatere, Editura “Ceres”, Bucureşti.

MUELLER-DOMBOIS D., ELLEMBERG H., 1974- - Aims and Methods of Vegetation Ecology, Jhon Willey & Sons, New-York-London-Sydney-Toronto.

NEACŞU MARCELA, DRAGU I., TUCRA I., CARDAŞOL V., VASIU ALEXANDRA, DULVARA EUFROSINA, TUDOR ANA, 1986 – Caracterizarea câmpurilor experimentale în pajişti în cadrul grupelor de tipuri de pajişti din R.S.R., Lucrări ştiinţifice ale I.C.P.C.P. Măgurele-Braşov, vol. XI, Bucureşti.

NIEDERMAIER K. –  Productivitatea pajiştilor dintre Râul Mare şi Valea Sadului (munţii Cibinului), Teză de doctorat, I.A.N.B.,1960, Bucureşti.

OBREJANU G., 1948 – Evoluţia structurii biologice a pajiştilor naturale din Transilvania, Cluj.

ODUM E. P., 1971 – Fundamentals of Ecology, W.B. Saunders Company, Philadelphia-London-Toronto.

PASCOVSCHI S., LEANDRU V., 1958 – Tipuri de pădure din R.P.R., Editura Agro-silvică, Bucureşti.

POISSONET P., POISSONET Y., 1969 – Edute comparée de diverses méthodes d’analyse de la végétation des formations herbacées denses et permanentes, C.E.P.E. Montpellier.

POPA C., 1977 – Biologia solului, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti.

POP M., 1980 – Probleme actuale şi de perspectivă privind cercetările în domeniul culturii pajiştilor din R.S.R., A.S.A.S., S.C.C.P.C.P. Măgurele-Braşov, Casa Agronomului, Braşov.

POPOVICI D., CIUBOTARIU C., RUSAN N., DAVIDESCU G., DĂSCĂLESCU D., ŞTEFAN N., VIŢELARIU CRISTINA, 1980 – Potenţialul de producţie al pajiştilor de Agrostis tenuis cu Festuca rubra, în condiţiile fertilizării  diferenţiate de durată, A.S.A.S., Lucrări ştiinţifice ale S.C.C.C.P. Măgurele-Braşov, vol. VI, Bucureşti.

POSEA GRIGORIE ŞI COLABORATORII, 1986 – Geografia de la A la Z, dicţionar de termeni  geografici, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

PRODAN  I., 1939 – Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în România, vol. II, Fitogeografia României, Ed. III, Cluj.

PRODAN  I., BUIA AL., 1966 – Flora mică ilustrată a României, ediţia a V-a, Editura Agro-silvică, Bucureşti.

PUIA I., BĂRBULESCU C., KLEMM HEINKE, SORAN V., 1980 – Caracterizarea şi bonitarea pajiştilor, A.Ş.A.S., Lucrări ştiinţifice ale S.C.C.C.P. Măgurele-Braşov, Braşov.

PUIA I., ERDELYI ST., PAZMANY D., ROTARU I., 1996 – Îndrumător pentru determinarea unor specii din pajişti după organele vegetative, ediţia a VI-a, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca.

PURCELIAN ST. – Cercetări tipologice de sinteză asupra tipurilor fundamentale de pădure din România, I.C.F., Centrul de documentare tehnică pentru economia forestieră.

PUŞCARU-SOROCEANU EVDOCHIA ŞI COLABORATORII, 1960 – Contribuţii la metode şi tehnica de inventariere şi cartarea topologică l scară mare a pajiştilor naturale de munte cu aplicarea la comuna Harghita, Raionul Ciuc, Analele I.C.A.R., seria B, vol. XXVIII.

PUŞCARU-SOROCEANU EVDOCHIA ŞI COL., 1960 – Păşunile şi fâneţele din R.P. Română,Studii geobotanic şi agroproductiv, Ed. Academică R.P.R.

PUŞCARU-SOROCEANU E. ŞI COLABORATORII, 1961 – Aerofotograma aplicată la studiul şi cartarea pajiştilor naturale de dealuri şi coline din sud-estul R.P.R., Natura, seria Biologie, nr.6.

PUŞCARU-SOROCEANU EVDOCHIA, POPOVA-CUCU A., 1966 – Geobotanica, Metode de cercetare a vegetaţiei cu aplicaţii pe teritoriul  R.S.R., Editura ştiinţifică, Bucureşti.

PUŞCARU-SOROCEANU EVDOCHIA, 1969 – S.S.B.,Comunicări de geobotanică, vol XI, Bucureşti.

RAMADE F., 1993 – Dictionnaire Encyclopedique de l’Ecologie et des Sciences de l’Environnement, Ediscience International.

RĂVĂRUŢ M., ANGHEL GH., 1967 – Botanică,Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.

RESMERIŢĂ I. ŞI TEXTER D., 1954 – Cercetări asupra acumulării de substanţă organică şi minerală în sol. sub influenţa dezvoltării ierburilor perene. Studii şi cercetări ştiinţifice, Academia R.P.R., Filiala Cluj, nr.1-2.

REŞMERIŢĂ I., SPIECHEZ Z., 1963 – Măsuri practice de conservarea solului  pe păşuni, Editura Agro-silvică, Bucureşti.

ROŞCA D. – Contribuţii la studiul asociaţiei Festucetum Valesiacae din Moldova, Rezumat al tezei de doctorat, Institutul Agronomic, Iaşi.

SAFTA I. ŞI COLECTIVUL., 1979 – Pajiştile din Banat, Red. de prop. tehnice agricole, Bucureşti.

SAMOILĂ Z., 1960 – Contribuţii  la studiul geobotanic şi al stării de producţie a pajiştilor naturale din regiunea Hunedoara, Studii şi cercetări-biologice-ştiinţe agricole, VII,1-2.

SAMOILĂ Z. A., GÂRDA T., CONTREA A., 1963 – Rezultate experimentale privind transformarea asociaţiei de Nardus stricta L. prin măsuri agrotehnice de suprafaţă şi de refacere radicală, Studii şi cercetări de biologie, Seria Biologie vegetală, 3, IV, p. 411-420.

SAMOILĂ Z., SAFTA I., GRIGORE S., POPA T., LAUER C., TEACI D., CRIŞAN I., COSTE I., ARVAT N., OLTEANU D., CRISTOI I., 1979 – Pajiştile din Banat – Sporirea producţiei şi îmbunătăţirea calităţii lor, Redacţia de propagandă tehnică agricolă, Bucureşti.

SANDA V., POPESCU A., DOLTU M., 1980 – Cenotaxonomia şi caracterizarea grupelor vegetale în România, Muzeul Brukenthal, Ştiinţe naturale, Studii şi comunicări,Supliment,24, Sibiu.

SĂULESCU N. A., SĂULESCU N., 1967 – Câmpul de experienţă, Ediţia a doua, Editura agrosilvică, Bucureşti.

SCHMITT A., 1978 – Aport des méthodes numeriques à l’établissement de synthèses phytosociologiques régionales, application aux forêts du Jura, Documents phytosociologiques, N.S., II, J, Cramer.

SIMONNEANU P., 1980 – Demonstication et Phytosociologie, Séminaire de Phytosociogie appliquée-Indici biocenotiques, E.E.Metz, 28-29 mars 1980.

SIMTEA N., MARUSCA T., ŞERBAN V., 1972 – Ameliorarea pajiştilor în Elveţia, Editura “Ceres”, Bucureşti.

SMITH L. R., 1977 – Elements of Ecology and Field Biology. Harper and Row Publishers, New-York, Hagerstown, San Francisco, London.

SOCEAVA V. S., 1957 – Probleme geobotanice în lumina şcolii geobotanice ruse, Analele româno-sovietice, Bucureşti.

SOHNEIDER-BINDER E., 1976 – Caracterizareaa generală a vegetaţiei Depresiunii Sibiului şi a dealurilor marginale, Muzeul Brukenthal, Studii şi comunicări, Ştiinţe naturale, 20.

SPEDDING C. R. W., 1971 – Grassland Ecology, Clarendon Press, Oxford..

STATOV GH., BURLACU I., ŢURCA T., PÎRLEA T., NEACŞU MARCELA, MIHAI GH., FAUR SABINA, 1986 – Valoarea nutritivă a principalelor tipuri de pajişti naturale din zona colinară a Podişului Transilvaniei, A.S.A.S., Lucrări ştiinţifice ale I.C.P.C.P. Măgurele-Braşov, vol. XI

STĂNESCU V., 1973 – Tipologia pădurilor-“Silvicultura”, Editura “Ceres”, Bucureşti.

STÂNGĂ V.,  ŞERBĂNESCU IULIANA, BLĂNARU V., 1963 – Solurile de pajişti din munţii Cibinului, Analele I.C.C.A., Secţia Pedologie, vol. XXXI, 1963.

ŞTEFANIC G., 1968 – Influenţa amendamentelor şi îngrăşămintelor asupra microflorei din rizosfera plantelor. Teză de doctorat, Institutul Agronomic Bucureşti.

TEACI D., 1970 – Bonitarea terenurilor agricole, Editura “Ceres”, Bucureşti.

TOMA M., 1976 – Cercetări asupra florei şi vegetaţiei din depresiunea Dornelor (jud. Suceava),Teză de doctorat, Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca.

TOMBALL P., MERIAUX I., 1980 – Contribution à une méthode propre à inventorier, évaluer et hiérarchises les sites naturels à l’échelle regionale et nationale. Seminaire de Phytosociologie appliquée-Indices biocoenotiques, I.E.E. Metz, 28-29 mars 1980.

TUCRA I., KOVACS A., CARDAŞOL V., NEACŞU MARCELA, 1980 – Caracterizarea şi bonitarea pajiştilor, A.Ş.A.S., Lucrări ştiinţifice ale S.C.C.C.P. Măgurele-Braşov, Braşov.

TUCRA I. ŞI COLABORATORII, 1984 – Aspecte ale tipizării pajiştilor din R.S.R., Lucrări ştiinţifice ale I.C.P.C.P. Braşov, vol. IX, Bucureşti.

TUCRA I., NEACŞU MARCELA, 1985 – Aspecte privind caracterizarea, cartarea şi bonitarea pajiştilor permanente (naturale),Lucrări ştiinţifice ale I.C.P.C.P. Măgurele-Braşov, vol. X, Bucureşti.

TUCRA I., KOVACS A., ROŞU C., CIUBOTARU C., CHIFU T., NEACŞU MARCELA, BĂRBULESCU C., CARDASOL V., POPOVICI D., SIMTEA N., MOTCĂ GH., DRAGU I.,      SPIRESCU M., 1987 – Principalele tipuri de pajişti din R. S. România, A.S.A.S., I.C.P.C.P. Măgurele-Braşov, vol. XI, Bucureşti.

TUTIN C. T., (RED,COORD.), 1964-1980 – Flora Europa (I-V),Cambridge.

VERTES F., 1988 – Role diagnostic de la phitosociologie pour une évalution scientifique de la valeur pastorale d’un territoire, in Coll. Phyto-Sociologie et conservation de la nature, Strasbourg, Berlin-Stuttgard.

WHITTAKER R. H., 1975 – Communities and EcosystemS. Mac Millan Publishing Co.,Inc.New-York.

BIBLIOGRAFIE:

Anghel, Gh., Neacşu, Marcela, Vasu Alexandra (1982), Etajarea vegetaţiei ierboase din Munţii Cibinului (Munţii Cindrel), Lucr. ştiinţifice, Inst. Cerc. Prod. Cult. Pajiştilor. Măgurele-Braşov, X.

Anghel, Gh., Cardosol, V., Neacşu, Marcela, Ţucra, I., Vasu, Alexandra (1985), Pajiştile din Munţii Cindrel, Lucr. şt. ale I.C.P.C.P. Măgurele-Braşov, vol. X, Bucureşti.   

Anghel, Gh., Niedermaier, K., Burcea, P., Stângă, N. şi Şerbănescu, Iuliana (1965), Studiul şi cartarea păşunilor din corpul Crinţ - Munţii Cibinului, Comunicări de botanică, vol. III.

Anghel, Gh., Răvănuţ, M., Turcu, Gh. (1971), Geobotanica, Editura Ceres, Bucureşti.

Apetroae, Gh. (2000), Studiul geobotanic şi economic al pajiştilor permanente situate între râul Orlat şi Valea Tilişcuţei, Teză de doctorat. U.S.A.M.V. Bucureşti.

Apetroae, Gh. (2000), Universul geografic, economic şi cultural-     spiritual al Mărginimii Sibiului, Sesiunea de comunicări ASTRA, Secţiunea a V-a, Istorie-geografie. Făgăraş, 2000.

Apetroae, Gh. (2002), Tipologia şi sindinamica fitocenozelor în arealul geobotanic Valea Orlatului – Valea Cernavodă – Scoruşeţu Crinţ, Societatea Inginerilor Agronomi din România (S.I.A.R.). Studii şi cercetări ştiinţifice, vol. III.

Badea, L., Conea, I., Bozovici, Şt. (1985), Cadrul antropogeografic, în vol. Mărginenii Sibiului, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Bălăceanu, V. (1970), Condiţiile naturale şi solurile Depresiunii Sibiului, Studii tehnico-economice. C, 17, St. pedol., VII, Inst. Geologic.

Bărbulescu, C., Motcă, Gh. (1987), Păşunile munţilor înalţi, Editura Ceres.

Beldie, Al., Chiriţă, C. (1962), Flora indicatoare din păşunile noastre, Editura agrosilvică, Bucureşti.

Berciu, D. (1950), Despre apariţia şi dezvoltarea patriarhatului pe teritoriul R.P.R., St. cerc. ist. veche, I, 2.

Bucur, C. (1978), Invarianţă şi variabilitate în păstoritul tradiţional (Despre momentul, cauzele şi caracterul transhumanţei pastorale a românilor). An. Muz. Etnogr. Transilvaniei, X.

Bucur, N. (1963), Câteva principii şi legi în pedologie şi geografia solurilor, Analele ştiinţifice. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, Secţiunea IIb.

Burcea, Paul, Apetroae, Gh. (1998), Caracterizarea din punct de vedere ecologic şi floristic a principalelor pajişti permanente situate între Orlat şi Valea Tilişcuţei, judeţul Sibiu, S.I.A.R., Studii şi cercetări ştiinţifice, volumul II.

Buza, M. (1974), Consideraţii istorico-geografice asupra populaţiei şi aşezărilor de la marginea Munţilor Cindrel, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XX, I.

Buza, M., Fesci, Simona (1972), Studii geoecologice ale etajelor alpin şi subalpin din Munţii Cindrel, St. Cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XIX, 1.

Buza, M., Fesci, Simona (1973), Condiţiile ecologice şi unele aspecte geografice ale păstoritului în Munţii Cindrel, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XX, 2

Buza, M. (1979), Structura geosistemelor din Munţii Cindrel, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XXVI.

Buza, M. (1995), Mărturii etno-istorice şi aspecte antropogeografice oglindite în toponimia Munţilor Cindrelului, St. cerc. etnologie, IX, Sibiu.

Buza, M., Fesci, Simona (1985), Munţii Cindrel, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.

Cardosol, V., Daniliuc, D. (1979), Contribuţii la punerea în valoare a pajiştilor din Munţii Cibin, Lucr. şt. ale I.S.C.C.P. Măgurele-Braşov, vol. V.

Cernescu, N. (1959), Seriile trofice ale tipurilor genetice de sol din zona forestieră, Bucureşti.

Chiriţă, D.C., Păunescu, C., Teacă, D. (1963), Solurile României, Editura agro-silvică, Bucureşti.

Ciulache, S. (1997), Clima Depresiunii Sibiului, Edit. Univ. Bucureşti.

Codarcea-Desilla, Marcela (1964), Consideraţii asupra stratigrafiei, genezei şi structurii formaţiunilor cristalofiliene din Carpaţii Meridionali Centrali, An. Com. Stat. Geol., XXXIVI.

Cristea, V. (1993), Curs de fitocenologie, Univ. „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca.

Decei, A. (1939-1942), Cetatea Salgo de la Sibiel, An. Inst. Naţ., VIII.

Doniţă, N., Leandru, V., Puşcaru-Soroceanu, E. (1960), Harta geobotanică a României, Editura Academiei, Bucureşti.

Drăgulescu, C. (1996), Ariile naturale protejate din judeţul Sibiu, Edit. Constant, Sibiu.

Fesci, Simona (1975), Aspecte ale florei şi vegetaţiei zonei alpine a Munţilor Cindrel, Stud. Com., Muz. Brukenthal, 19

Fesci, Simona, Buza, M. (1972), Studiul geoecologic al rezervaţiilor din circurile glaciare ale Munţilor Cindrel şi Şureanu, Ocrotirea naturii, 18, 2.

Florea, N., Munteanu, I. (2003), Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS), Editura ESTFALIA, Bucureşti.

Haşeganu, I. (1941), Mărginenii în viaţa economică a Transilvaniei şi a Vechiului Regat, Braşov.

Ionescu, Simona, Fesci, Simona (1972), Observaţii cu privire la entomofauna din zona alpină a Munţilor Cibin, St. cerc. biol., Zoologie, 24, 4.

Irimie, C. (1956), Pivele şi vâltorile din Mărginimea Sibiului şi de pe Valea Sebeşului, St. com., Muz. Brukenthal.

Martonne, Emm. De (1900), Recherches sur la periode glaciaire dans les Karpathes Meridionales, Bul. Soc. Sci., Bucarest, IX.

Maruşca , Teodor, Studii asupra gradienţilor ecologici şi economici din spaţiul carpatic românesc, I.C.P.C.P. Braşov, 1998, Societatea Inginerilor Agronomi din România (S.I.A.R.), Studii şi cercetări ştiinţifice, vol, II.

Maruşca, T. (1995), Gradientica ecologică – baza strategiilor de dezvoltare durabilă în zona montană. A VI-a Conferinţă Naţională de ecologie, Arad.

Mihăilescu, V. (1960), Monografia geografică a R.P.R., vol.I, Geografia fizică, Edit. Academiei R.P.R.

Morariu, T. (1974), Modificarea geosistemelor din zonele muntioase înalte carpatice prin activitatea antropică, Lucr. dimpozionului „Ecosistemele naturale şi evoluţia lor în raport cu impactul uman”, Academia Română, Filiala Cluj.

Moţoc, M. şi col. (1975), Eroziunea solului şi metode de combatere, Editura „Ceres”, Bucureşti.

Munteanu, I. (1896), Monografia economică-culturală a comunei Gura Râului, Sibiu.

Niculescu, Gh. (1969), Relieful glaciar din Munţii Şureanu şi Cindrel, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XVI, 1.

Niedermaier, K. (1969), Vegetaţia căldărilor glaciare din Munţii Cibinului, Ocrot. Nat., 9, 1.

Nistor, N., Marinescu-Frăsinei, M.N. (1990), Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei, Edit. Dacia, Cluj-Napoca.

Pascovschi, S., Leandru, V. (1958), Tipuri de pădure din R.P.R., Edit. Agrosilvică, Bucureşti.

Pârvu, I. şi col. (1980), Ecosistemele din România, Editura „Ceres”, Bucureşti.

Pop, E. (1960), Mlaştinile de turbă din R.P.R., Editura Academiei, Bucureşti.

Posea, Grigorie şi col. (1986), Geografia de la A la Z, dicţionar de termeni geografici, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Rusu, Mariana, Rotar, I., Prică, Fl., Sima, N., Câteva consideraţii privind păstoritul în Munţii Cindrel, (1998). Societatea Inginerilor Agronomi din România (S.I.A.R.), Studii şi cerc. st., vol.II.

Săulea, Emilia (1967), Geologie istorică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.

Sârcu, T. (1971), Geografia fizică a R.S.R., Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.

Simu, R. (1895), Monografia comunei Orlat, Sibiu.

Soceava, V.B. (1975), Geosistemele: concept, căi şi clasificare, St. cerc. geol., geofiz., geogr., Geografie, XXII.

Someşan, L. (1942), Rolul factorilor geografici în aşezarea şi în viaţa ecomică a satelor din Depresiunea Sibiului, Rev. Geogr. rom., IV, 3.

Stănescu, V. (1973), Tipologia pădurilor „Silvicultura”, Edit. „Ceres”, Bucureşti.

Stângă, N., Şerbănescu, Iuliana, Blănaru, V. (1963), Solurile de pe pajişti din Munţii Cibinului, Analele secţ. pedol., Inst. Agron. „N. Bălcescu”, XXXI.

Stoica, D., Buiuc, M., Borza, Doina (1972-a). Le climat de la station climatique de Păltiniş situee dans les Monts Cibin, Lucr. celei de-a V-a Conf. Meteo. Carpat., Bucureşti, 1971.

fito

literatura, exegeze, gheorghe apetroae sibiu

Cosmicitatea Cuvântului Dintâi în lirica selejaniană
Sala Senatului Universităţii „ Lucian Blaga” din Sibiu; Lucrările simpozionului „ Opera lui RADU SELEJAN – azi”, 5 noiembrie 2007, Sibiu – Eseul ” Cosmicitatea Cuvântului Dintâi în lirica selejaniană”, de Gheorghe Apetroae Sibiu


Prin valoarea scriiturii şi prolificitarea creatoare, prin voliţia schopenhauereană şi luciditatea demersului literar , cât şi prin devoţiunea gvasimanifestă înscrisă şi în registrul social, Radu Selejan şi-a conturat un profil nobil existenţial,devenit modelul atemporal al universului cosmic literar profund spiritualizat şi s-a constituit în trecerea sa, cu armoniile, artmiile şi asonanţele induse în existenţialul românesc, referenţialul liric metafizic al Cuvântului Dintâi.
El, singur, cu energiile sacrificiale ritmate estetizate şi nutrite din percepţia cosmicităţii Cuvântului Dintâi, a ars cu intensitate de flacără vulcanică în spaţiul ancestral dacic, o flacără de spirit adânc naţional şi universal, cu multe valenţe sacre, în sublimarea mitului existenţial al neamului, dar şi pentru mistuirea misterelor blagiene, pentru a isca din scrumul mundan, împrăştiat de el într-o atmosfera angelică, o permanentă lumină ,o aură de patetism, proprie poetului, văzută de noi cei de aici şi de toţi cei care au descoperit şi au abordat analitic o astfel de creaţie literară, cu adevărat , lumină umană şi referenţială .
A făcut literatură Radu Selejan în călătoria sa de iniţiere şi de livresc în ştiinţa şi arta cuvântului, mereu însoţit de Cuvântul Dintâi, o sintagmă metafizică, rostindu-l cu o ritmicitate cosmică în discursul liric, un început cu începutul în “ Corturile neliniştii”, din anul 1968, apoi continuat cu “Cântece şi descântece de piatră”, în anul 1972, cu “Târziul clipei”, în anul 1973, cu “ Fără puncte cardinale”, în anul 1995, un discurs liric cu contur metafizic, în special înspre sfâşitul unei vieţi pământene prea scurte, în “Lupta cu îngerul”, tot în anul 1995 şi, desăvârşit, apoi,în poemele scrise cu cosmicitatea ritmului Cuvântului Dintâi , în ultimii ani ai vieţii sale,şi publicate în volumul „ Poezii postume”.
Din tot ce a publicat Radu Selejan , am selectat ,pentru o succintă analiză, în primul rând, ciclul de poeme ” Elegii cu îngeri şi scrum”, scrise şi publicate în anul 1999 şi, de asemenea, ciclul de poeme „Amintiri ale unui picur de dumnezeire”. În acest ultim ciclu relevat, poetul a încercat şi a reuşit într-o substanţială măsură, să creeze o teorie a genezei. Este ciclu de poeme în care sunt înserate, de fapt, ultimile sale poeme în structuri cu o extraordinară încărcătură lirică şi gnomică şi la care mă voi referi mai mult în această exegeză.
Voi remarca, dar,încă din începutul abordării ,că Radu Selejan şi-a sublimat şi durat , din efervescenţele spiritului său cultural-metafizic şi social, cu tenacitatea-i recunoscută, în laboratorul genezei poporului român cu destin de legendă, o operă literară multi-structural-dimensională, o literatură estetizată, monumentală în registrul luminii, valorificând ,în acelaşi timp, din plin, atât apolinicul teofanic şi hiero - apofantic cât şi teluricul inflamat de spiritul de statornicie anabazică a munţilor care, prin Cuvântul Dintâi, creator, dar şi instrument prim al creaţiei , le va decripta ori decliva sacrosant zăcămintele lor, pentru perenitatea ontologică a poporului român, dar şi pentru construcţia proprie de temple lirice. Şi îi reuşeşte aceasta poetului, graţie efortului intelectual în valorificarea valenţelor spiritului său liric – cultural , native,iar acest fatum, de mare şi laborios creator de fresce literare, îi aparţine. Aşa a reuşit Radu Selejan , prin diferitele genuri literare abordate, în special, prin metafora liricii sale, de o evidentă vigoare literală, să se detaşeze în creaţia în lupta continuă cu îngerul începutului mereu actualizat , prin Cuvântul Dintâi, mereu culisat şi translatat de poet, detaşându-se prin acest demers de plutonul consistent al multor pseudoliteraţi şi să se ridice învingător, ca un model de complexitate a unei personalităţi culturale spre a fi valorificat, astfel, fericit de contemporaneitate.
Acum, în cadrul acestui eveniment literar major, operând în contaxtul relevării operei selejaniene în registrul evidenţei estetice şi al valorificării literale, nu vom putea neglija aportul Centrului Cultural Radu Selejan, de restituire către cititori şi iniţiaţi a creaţiei sale. Această instituţie, creată cu discreţie şi coordonată cu succes de soţia scriitorului, doamna prof. univ. dr. Ana Selejan, membră a Uniunii Scriitorilor din România, în special, prin organizarea unor serii-ediţii de concursuri literare naţionale de receptare critică şi de promovare a operei , a facilitat şi a reuşit în mare măsură cunoaşterea operei selejaniene. Idealul receptării critice şi premoniţiile asupra evidenţei valorii axiologice a creaţiei selejaniene, dar şi munca asiduă pe tărâmul cunoşterii operei nu putea să nu dea roade. Că ne aflăm astăzi aici, nu este întâmplător! Este urmarea unui bilanţ pozitiv al Centrului cultural, al impunerii exegetice a modelului literar al scriitorului, de consolidare istoric-literară a sistemului literal selejanian , pe structura căruia se va putea grefa sigur şi facil o însemnată parte din creaţia literară contemporană şi viitoare. Şi aceasta , pentru că s-a informat şi promovat, fără gratuităţi, o creaţie politematică, emoţională, înnobilată de incandescenţa erupţiilor spirituale, de principii culturale cu valenţe lirice şi metafizice exponenţiale.
Se cuvine, dar relevarea unor observaţii pertinente asupra liricii lui Radu Selejan , observaţii ce se regăsesc în volumul intitulat „Opera lui Radu Selejan în interpretări critice”, apărut în anul 2007, sub semnăturile unor participanţi la concursurile literare Radu Selejan , ediţiile 2002-2006, identificând aici pe Iuliana Nemeş, cu eseul „ Metafora pietrei”, Rita Chiribuţă, cu eseul” O viziune nonconformistă asupra textului”, Andrea Bojan, cu eseul „ Retorica valorii şi a nonvalorii”, Mihai Barbu, cu eseul „Lupta cu îngerul”, Gheorghe Apetroae , cu eseul” Două ipostaze ale iubirii”, Simona Chiş, Angela Jucan ş.a.. S-a promovat, prin exegezele acestor autori, a operă lirică exprimată în ritmicitatea Cuvântului Dintâi, care o aureolează, îi conferă originalitate şi competitivitate şi aceasta în faţa multor evidenţe forţate de mulţi lucrători cu cuvântul, mulţi dintre ei la amvonul literaturii, dar care căţăraţi acolo, nevoind sau neputând coborî la onticul genuin al unor astfel de creaţii, rămân acolo debusolaţi şi orbecăitori ,mereu în căutarea drumului luminii. Pentru că fiecare creator trebuie să-şi fixeze ca ţintă un vârf de tipologie a creaţiei, pentru a-i deveni perenă, uzând de punctele tari de sprijin şi de forţă antecesorale. Radu Selejan, ştiind Carpaţii, ca fiind locul de geneză al românismului, „ poetul, ca inginer şi geolog, fără gratuităţi, va mitiza acest topos al eternităţii funciare , prin Cuvântul Dintâi şi-l va contura versificat încă din primul ciclu al volumului său de versuri” Cântece şi descântece de piatră”.Va opera, dar Radu Selejan, în contextul unui lirism tipologic sinchorologic şi sindinamic şi-l va exprima , hiperbolic, în crome, precum în versurile: „ Carpaţii urnesc soarele/ către marginile lumii,/ şi-i fac loc de popas/ cerului ostenit de albastru/, iar piatra lor, ca un motiv ontologic, devenind spirit, se constituie ca fundament şi ca simbol al etnogenezei cât şi al creaţiei sale lirice, expunând sinchorologic piatra, în numeroase vitralii de cântec şi de descântec.
Cuvântul Dintâi este la Radu Selejan acel prim instrument de cântec, acea liră purtată permanent de poet, de nedespărţit, acestuia, cu care el generează orfismul unor ritmuri reverberate de Cuvântul Dintâi. Cu acest cuvânt dimensionează vibraţiile în armoniile cosmice, ca reverberaţii lirice celeste, extrapolate din istoria şi din frumuseţile nebănuite ale locurilor, în culisări şi translaţii teluric-apolinice, cu care îşi va perfecţiona limbajul şi armoniile în muzica cea infinită, cosmică, precum sferele…. Radu Ciobanu, operând ,în context, în nota sa critică la volumul „ Corturile neliniştii”, va sesiza în lirica acestui poet, „ mult frecventatul motiv al strămoşilor(…)… primeşte la Radu Selejan rezonanţe proaspete(…)receptate din poemul „ Strămoşii”, în versurile „ Ei vin la noi osteniţi de odihnă,/ (…) ne aduc buchete de săgeţi/ şi ne vorbesc de veacurile/ ostenite de umbletul lor( Profil bio-bibliografic, Ana Selejan, Opera lui Radu Selejan în interpretări critice, 2007, pag. 17).
Poetul va suferi, fără un apel la Fortuna şi fără recluziuni în fatum, de premoniţia prelungirii stării malefice a neamului său, un mare damnat al zodiei Peştelui, în a o tranzita şi în care se zvârgolea, fără a putea ieşi de secole, acest crez relevându-l liric, ca un descântec ancestral, în versuri de o construcţie lirică blagiană: Pântecele se dospeşte/ fugind de zodia peşte. Ţărmul marelui se-ntoarnă…/ la ascultarea în peşteri a glasului runic şi ancestru./
În creaţia sa, cauzele ipostazierii poetice constau în verosimilitatea genuină a cosmicităţii ritmului astral, dedus barbian din propagarea vibraţiilor Cuvântului Dintâi, care generează un ritm anumit creaţiei sale poetice, cu evidenţă în versurile: Păşesc pe drumul / naşterii din nou/ şi n-aflu pântec/ pe măsura mea(…), din poemul „Păşesc pe drumul naşterii din nou”, precum şi în versurile din poemul „ Colind”, în care primordiile creaţiei se nutresc din aburii materiei primare , cum „ O pasăre stea, o pasăre soare,/ venită pe urme de nea/de peste depărtare(…), ambele poeme, fiind înserate în volumul de versuri ” Corturile neliniştii”.
Drumul creaţiei, al luminii, originar în Cuvântul Dintâi şi asemănător acestuia, deschis, cel puţin, în apofantic prin masivele şi abatajele dramatismelor existenţiale, avea să şi-l adjudece însăşi Radu Selejan în memoriile sale rămase şi adunate post-mortem în volumul „Privind înapoi cu mirare”, apărut la editura „Cartea românească”. El va fi , cel care, intrând în cerul poeziei în ritmurile cosmice ale Cuvântului Dintâi şi ale oricăror începuturi din Neînceput, se va confesa: „Citind ,începusem să cuceresc infinitul(…). Devenisem slujitor al universului, un fel de ucenic al Creatorului. Am zis ucenic pentru că începusem şi eu să creez. Scriam poezii.(…). Aşa am simţit , dintr-o dată,(…) că înviasem din nou(…). Muncit de gândul şi dorinţa de a nu profana cuvântul. De a-l aşterne, de a-l rosti acolo unde îi este locul”. Bine gândit , cu siguranţă şi frumos spus, de poet.
Şi cu ce alt instrument al creaţiei literale, dacă nu cu Cuvântul Dintâi, în preajma căruia i-a fost predestinată primirea şi înnobilat cu picurul de dumnezeire, scriitorul, ca un privilegiu celest, de nobilă consideraţie, ar fi putut el, acest spirit existenţialist empatic, parcă asemănător cu cel al existenţialistului Mircea Vulcănescu, să argumenteze în mai multe versuri scoliile spinoziste cercetate cu atenţie, de el: timp şi spaţiu, auz şi umblet şi vedere, extaz, speranţă, durere/teamă, dezamăgire şi resemnarea –ntru credinţă/ ură, blestem şi suferinţă/ încrederea-n iluzii şi uitarea, să preia facil şi să toarne în lirică, prin Cuvântul Dintâi, lumina energiilor cosmice necreiate în ritmul celor create?!..
Iată-l pe poet, primind chip, atunci când Întâiul Cuvânt presera, „ dintr-o mână în alta/ seminţe ale virtualelor lumi/ de fiinţe mundane…/ acestuia. Cu osebire-i plăcea/ înfăţişarea picurului de dumnezeire/ care eram şi martor şi tăcere,/… şi-i va da ca moştenire:”…verbul desprins ca o mlădiţă/ din Strigătul universal/”, în sinea căruia se va metamorfoza necunoscut şi mineral. El, poetul, prin Cuvântul Dintâi a reuşit plămădirea şi turnarea în multe fresce metafizice şi expuse auctorial, ca şi componente ale perfecţiunii lirice, ale tot atâtea monumente ideatice estetizate, inexpugnabile literar, ale infailibilului existenţial şi ale multor reverberaţii demiurgice, panteistice- inefabile.
Acestă condiţie –stare o relevă poetul în poemul XVI din volumul de poezii „ Lupta cu îngerul”, în versurile : „ Stau la uşa cortului ceresc,/ într-un punct unde cerul atinge(…) din nebăgare de seamă, pământul,/ stau şi privesc, mirat şi-nfricoşat,/ cum degetele mâinilor Tale/ împletesc timpul şi spaţiul într-o singură şuviţă/ (…), cum tot jur- împrejurul meu/ devine nesaţiu(…).
Lupta lui Radu Selejan cu îngerul nu i-a fost decât benefică, creatoare, celestă, inspiratoare, demiurgică,în catabazicul continu al căutării, de înălţare genuină stelară, din adâncul anabazic, în permanenta fecundare a creaţiei sale versificate, şi nu numai aceasta, cu ritmicitatea şi lirismul Cuvântului Dintâi.
De aceea lirica selejaniană, pentru cei care îi ascultă ritmicitatea genuină a versificaţiei, se relevă ca o muzică celestă, ritmată, ce se doreşte reauzită, mereu reamintită, ca o fiinţare în armonie a Creatorului şi cauzalitate cosmică a creaţiei conceptelor existenţial-culturale, ca un sublimat al vieţii selejaniene, începând cu copilăria, al cerului de curtoaz şi azurit al mirărilor reflexiv-poetice, aşa cum le putem deduce din volumul de memorii „ Privind înapoi cu mirare”. Aici vom descoperi mai multe toposuri existenţiale primare complexe , în atemporalitate, care extrapolate ca principii ale creaţiei, se vor structura genetic în condiţia creatoare a scriitorului: <> în operă, un topos magic, arhetipuri ale multor spaţii-locusuri şi personaje din imaginarul liric şi epic al acestui creator sau ”repere emblematice de publicistică şi memorialistică” (A.S.).
Un alt instrument eficient al liricii selejaniene, în alchimia căruia intră Cuvântui Dintâi, este cel de permanenţă a stării anamnezice, de reamintire în călătoria sa cosmică, având ca referenţial Cuvântul Dintâi , prin adâncimile spaţiilor ancestrale aduse de poet în actualitate, într-un prezent de trezie socială, de versificaţie apolinică, o permanenţă lirică cu ritmuri demiurgice, mereu declarată ca aparţinându-i intelectiv-genetic şi nedeterminat , poetului. Aici se poate releva o corespondenţă , o similaritate sinergică a reflexivităţii scrierii sale cu gnozisul axiologic al camaticii cu accente eminesciene în anamneza principiilor arhetipale carmatice demiurgice din „ Archeus” şi „ Sărmanul Dionis „( Carmen Negulei, Studii şi eseuri, editura ALFA PRESS,Cluj Napoca, 1995), principii de identitate şi prototip al spiritului universal, cu care lucrează facil şi Radu Selejan. Ideile sale, multe expuse ezoteric, altele de un tulburător simplism, în Haiku, în versuri estetizate şi ritmate cu energiile demiurgice, în metafore hiperbolice şi litotice, în anafore şi epifore sau cu aliteraţii sigmatizate, sunt menite a reconstrui şi a se formula sistemic, conform codecelui liric al necreatului, din ecuaţiile Cuvântului Dintâi, în adevărate monumente lirice cu semnificantul libertăţii luminii, cărora lectorul le va admira somtuozitatea şi inefabilul.
Pentru că, aşa cum le releva Emil Manu în nota critică la volumul de reportaje intitulat” Ţara curcubeului de piatră” , până şi reportajele lui Radu Selejan oferă „ o imagine a acestei ţări, de piatră şi cer,(…), un dialog între istorie şi geografie, între om şi peisaj, între trecut şi viitor, o „ evocare istorică liturgică a marilor lupte de identificare a acestui popor, de acum două mii de ani (…) unde duhul pământului, înnobilat de Cuvântul Dintâi, avea a-i învinge pe romanii”, cu dorinţe şi voinţe imunde şi a-i neclinti pe dacii statornici, oamenii locului.
Lecturând poemele ciclului „ Amintiri ale unui picur de dumnezeire” din volumul „ Poezii postume”, poţi înţelege mai bine osârdia poetului în încercarea de construcţie a unei adevărate teorii a genezei. În centrul acesteia se va situa, interesat de acel picur de dumnezeire, Cuvântul Dintâi cel creator , iar într-un plan apropiat, persoana poetului. Şi el, poetul, este un creat cu şansa de a fi martor al Cuvântului Dintâi la actul creaţiei universale, el însuşi, mereu în preajma creatorului, ales preferenţial, de acesta, martor la îndeplinirea tuturor poruncilor celeste şi beneficiar al Cuvântului Dintâi, ca o răsplată a credincioşiei sale faţă de Creator, cu nutrientul energiei necreate, cu picurul de dumnezeire, de sacralitate şi de sfinţenie. Devenit, el însuşi, un creator exprimat în cosmicitatea ritmului creaţiei literare, Radu Selejan a beneficiat de a fi alesul hierofan al Cuvântului Dintâi şi de nuntire a nesfârşitului cu plăcerea Cuvântului Sfânt , din care se va naşte lumea sinelui. Poetul, luând , litotic, chipul sacru al luminii din Cuvântul Dintâi va sorbi Picurul de dumnezeire sau Picătura de apă cerească, relevată în poemul 4 al ciclului, reuşind să însumeze „ preţul minţii şi-al ochiului său/ drept „ datina luminii vorbitoare, născătoare de spirit/ în spaţii celeste,/ preţul zilei de mâine şi-al zilei de ieri/(…). În poemul 1 al aceluiaşi ciclu, poetul îşi arogă însuşiri teofanice, prin posibilitatea conferită acestuia de a asista la actul genezei: <<>>.
Cu însuşirea ascultării divine, el va putea auzi, ca nimeni altul, rostirea Cuvântului Dintâi, dar şi vorbele deşirate, ascunse până atunci în Pântecele Facerii şi pornite, în prezenţa poetului, împotriva luminii. El, le va asculta, în poemul 2 din ciclul „ Amintiri ale unui picur de dumnezeire” ca pe „ Rostirea pornită împotriva luminii ,/ Semn al războiului sfânt dus împotriva/ însoţirii Cuvântului Prim cu lumea / semănată în pântecul lui./ Va constitui aceasta o învrăjbire sublimată în geniul creaţiei, în geniul lui Radu Selejan şi care învrăjbire ”… s-a-ntrupat într-o vorbă , eu fiind semnul literii vii/ semănată prin spaţii./ Şi aceasta, mai întâi de porunca Cuvântului Dintâi , din poemul 4 al ciclului, când „ porunci naşterea, dintr-o vorbă fără contur/ până-n clipa aceea, a celui ce-i zice azi OM./, porunca „ Să fie asemenea mie,/ Şi auzindu-l , pământul icni,/ lutul luă formă de pântece./ S-ar părea că şi poetul, cel ce-i era martor, de la prima rostire, va primi acum şi un chip din matricea Cuvântului Dintâi, împlinându-se, astfel, şi material din cuvânt.
Radu Selejan va deveni, dintr-un creat şi din martorul Cuvântului Dintâi, în poemul 3 al ciclului, un creator, un vector principial în ecuaţia genezei , a seminţei universalului , în cuvinte „ Fiind zi şi fiind noapte… poruncii întru Fiinţa gândită,/ sieşi Mamă şi Tată deopotrivă/… alte cuvinte, iscate din a Fiinţei Fiinţă,/ din alte seminţe ale fiinţei celeste,/ pământuri râvnită să fie şi ape şi sori/ născători de timp şi de spaţiu/ de nopţi şi de zile, născătoare şi ele/ (…) de lumi necuprinse-ntr-o coajă de ou,/ de rostiri ne-nţelese,/în stare de miez de seminţe…/.
Ana Selejan, realizând profilul bio-biliografic al scriitorului , pe care îl va însera în volumul intitulat” Opera lui Radu Selejan în interpretări critice „, pag. 32, anul 2007, ne sesizează că poetul a dezvoltat în creaţia sa , mitul , propunându-i onticului o viziune de legendă (…). Se va deduce această reflexie a autoarei din parcursul poemului „ La începutul începutului” , din aceşlaş ciclu. Poetul va releva, în cuvinte inspirate din Cuvântul Dintâi , explicitate doct de autoare, originea ritmului şi rimei din lirica sa, într-un ” topos intens idealizat al vechii Dacii a cărei inimă pulsează şi funcţionează ca un veritabil cerc mandalic( ritualic,n.n.) în centrul carpatin, dominat de pădure- ca factor esenţial al sacralităţii şi simbiozei; un univers magic în care comunică pământul, cosmosul şi adâncimile tainice”.
Personal , voi califica Cuvântul Dintâi, ca referenţial cosmic apolinic şi teluric impus de poet onticului şi extrapolat ca obiectiv valoric în ritmul şi lirismul versificaţiilor sale. Voi motiva această zicere de evidenţa poemului „ La începutul începutului” din ciclul „ Balade cu soare ” din volumul ¤ Târziul clipei”, în versurile cu accente de geneză. Să le expunem, sau mai bine spus, să le ascultăm sonicitatea genezică : „/… la începutul începutului/ au fost foşnetele pădurilor/ foşnetele stelelor de deasupra pădurilor,/ foşnetele râurilor ce purtau către mare / dorul de adânc/ al munţilor, al cerului (…). Voi sesiza că tocmai aceste „ foşnete- primate onomatopee constituie o voce cosmică identificată de poet ca fiind a Cuvântului Dintâi, al cărui ecou îl va marca şi îl va asculta mereu poetul şi din care în ritmuri cosmice mereu actualizate de o voce lirică convingătoare, din Cuvântul Dintâi, va cânta el, cuvântul liric şi va cânta cu empatie, nu pentru glorie, în eternitate. Sunt exotice şi metaforice „umbrele stelelor pe pământ/ caută urmele Cuvântului Prim/, definit a fi în poemul 7 ,din acelaşi ciclu, „zgomotul găocii spartă de Cuvântul Dintâi/ auzit demiurgic şi ascultat de poetul gânditor şi va păşi blagian , ca un profet , el, pe urmele discipolului spiritual, metamorfozate în : „ credinţă, dorinţă , cosmică sămânţă,/ roditoare de veşnicii,/ virtuală, divină voinţă./. Sunt toate acestea caracteristicile condiţiei poetului relevate în registrul luminii apolinice.
Cu Cuvântul Dintâi, cu acest instrument cosmic de început existenţial şi liric, purtător al luminii creaţiei, de ritm tensionat al lirismului său va lupta împotriva puterii teluricului, absconsă în adâncurile întunecate ale genezei şi va săpa poetul în „Târziul clipei” , la rădăcina cerului, spre a descoperi sevele începutului, în poemul cer, un travaliu genezic pe care îl va releva în poemul „ Sap la rădăcina cerului”.
Un socratic, poetul avea să deducă , prin exerciţii maieutice, principiile aletheice ale creaţiei divine, natura duală teluric-apolinică a genului creator dedusă din apofantic, cea de „ Rostirea pornită împotriva luminii”, auzită în poemul 2 din ciclul „ Amintiri ale unui picur de dumnezeire” , din care va refula învrăjbirea comună cu cea a Cuvântului Dintâi, lumea cu care avea a se certa Cuvântul Dintâi, cel neînchipuit. Prin Radu Selejan, Cuvântul Prim se va întrupa, în el, spre a rămâne acel glas armonizat, al lumii panteistice. Şi aceasta nu poate fi decât o rostire a iubirii universaliilor în creuzetul facerii din Cuvântul Dintâi, rostirea efervescenţelor sublimate în creaţie. Vor reverbera în Cuvântul Prim toate cuvintele începutului şi neînceputului , panteistic, în foşnetul frunzelor, în susurul izvoarelor, în glasul inflamat al astrelor şi în travaliul atomic din toate câmpurile cosmice, urcând în ritmuri lirice din inima iubitoare a pământului din care se naşte şi lumina selejaniană. Se va nutri, aşadar Radu Selejan, cu lumina sinelui şi cu dumnezeire la împlinirea poruncii de nuntire a nesfârşitului cu plăcerea Cuvântului Sfânt.
Dar ritmul şi rima, imprimate în structura versificaţiei selejaniene, aşa cum le sesizează M.N. Rusu, se pot afla << în adihna pietrelor de sanctuar fulgerate doar de umbra lui Decebal (Pietre) , având „ apanajul liricii militante ardeleneşti” >>.
Pentru că , de acum, Cuvântul Dintâi, preţuindu-i puterea, aşa cum o relevă în poemul 5 al acestui ciclu, întors în spaţiile vitale, va deveni întru sine, un glob de fiinţă şi va abstrage din memoria energiei ne-începute, ca o primă curgere a clepsidrei: „ Ziua Dintâi, simbolul puterii/ întruparea luminii în Primul Cuvânt”.
În rostirea Cuvântului Dintâi, spre a nu-l profana, spre a-l rosti anabazic, în desăvârşire şi numai acolo unde îi este locul, Radu Selejan va cerceta şi va reuşi pe traiectul literar o multitudine de escale, primând cele la limita dintre spaţiul istoric, în speţă ancestral antropomorfic, dacic, într-un cuvânt cu timpul linear liturgic al primei seminţe-cuvânt sau a Cuvântului Dintâi. Va dezvălui , prin creaţia sa,lumina, şi va asculta , releva şi mărturisi în lumina sa, cosmicitatea ritmurilor existenţiale pentru a se încărca noezic din acele energii ale luminii , dar şi din teluricul adumbritelor locuri dacice care, în a sa imagine, prind contur pur ontologic şi iau chip de „mume blagiene”, o inspiraţie goetheană versus eminesciană, runică dar şi chip adamic ori chip hieratic, tocmai pentru a revigora prezentul mereu certat cu poetul, tocmai pentru a învinge şi supune entropiile minerale ale existentului.
Dar călătoria lirică a lui Radu Selejan va fi permanent energizată de starea sa de reflexie şi de obiectivare în creaţia corespondentă în valorile sociale, istorice şi cultural spirituale pe care le descoperă, le crează şi cercetează, descoperind şi relevând antropologic originile dacice ale românismului. Toate aceste valori le ipostaziază şi le redă axiologic , într-un lirism epistemologic, le învesmântă în lirismul cosmic al cuvintelor şi în statornicia locurilor. Asistăm, de fapt şi în jure, la o eseistică versificată, la un tratament gnomic asupra condiţiei ontologice a sufletului-ethosului românesc. Ne determină, auctorial, poetul, de a percepe cu uşurinţă esenţele ontologice şi determinările lor cauzale, istorice, destructurarea ontologică cu recuzita transcendenţei, în speţă blagiană. Dar dacă, până aici, poetul este participant şi martor pus de însuşi Cuvântul Dintâi, de asistent la poruncile acestuia şi de care va beneficia prin întruparea în picurul de dumnezeire. În poemul 8 al acestui ciclu, el va reifica în relativ, într-un ludism anamnezic, participarea, declarând-o „ poate vis, poate gând, poate-un joc,/ o-ncercare de-a pătrunde dincolo de marginea/ nedefinită a Universalului stăpânit/ de Cuvântul încă nerostit”/. Vom putea ajunge, împreună cu poetul, ca o experienţă a sa, până în gnozisul genezic, dar şi la colapsul suprimării cunoaşterii, în finitatea fizică. Sunt aceste reflexii motive de anamneză şi diagnoză asupra informaţiilor istorice, instrumentele prime ale creaţiei sale.Motivul anamnezei, de reamintire, este şi mai bine conturat în poemul 9 din ciclul „ Amintiri ale unui picur de dumnezeire”. Aici ,poetul încearcă a se menţine în cercul Cuvântului Dintâi, el , amintindu-şi , ca şi în „Sărmanul Dionis” , doar de/…puţine întâmplări din vremea Facerii,/ dar Cel Dintâi Cuvânt fiind auzit de poet „ ca pe-o pasăre de rău,/ pentru că nici un chip nu l-a rostit/ şi nici-o minte nu l-a inventat./
Poetul inginer minier, cu o viziune pragmatică, genuină, va recepta facil motivaţiile existenţial – minerale care stau la baza normalizării ecuaţiilor de creaţie poetică în sistemul cu diferenţiale topice şi istorice, militând o viaţă pentru eliminarea acelor termeni liberi, telurici şi uranieni neculturali, negativitatea lor naturală din spiritual- cultural şi o va elimina din exerciţiile sale literare cu ecuaţii liric-existenţiale prin algoritmări raţionale, de normalizare gaussiene şi de armonizare- leibniziene. Radu Selejan, cunoscând termenii topologici şi demiurgici ai românismului, îi va sistematiza în ecuaţiile sistemului său genezic , în ideale armonii, ca şi creaţii în raporturi diferenţiale divine, soluţionând în contextul social al temporalităţii sale fizice şi în spirit cartezian o estetizare constructurală lirică ritmată a metafizicii creaţiei, la îndemâna poetului, caracteristică a întregii sale creaţii..
Ca inginer şi metafizician , poetul nu a idealizat şi nu a avut nevoie în exprimare şi imagini decât de adevărul, însuşi, pe care l-a explorat antropologic din mineralul munţilor şi i-a găsit puterea de „ picur de dumnezeire” , pentru a-l turna, apoi, ipostaziat şi metamorfozat în ritmul Cuvântului Dintâi, cuvânt în chipuri de stâncă, de izvoare, de arbori păsări, de oameni şi de stele, de alte lucruri şi nelucruri schimbătoare, în toată a sa lirică. Şi, totuşi, cu tot idealul său creator, aşa cum va releva, în poemul 10 al ciclului din volumul „ Amintiri ale unui picur de dumnezeire”, poetul va fi încercat de dezamăgire şi resemnare, exprimate în versurile ” privesc în zare şi mi se pare , chiar cred că luminile ochilor mei au ajuns la ţărmul dincolo de care nu-i decât/ umbra Cuvântului Dintâi”, motiv pentru care poetul va rămâne fără speranţă şi dezamăgit, când „ Întind mâna şi mâna nu-i în stare/ s-atingă nici măcar un ram de cer/ să pătrundă picătura de dumnezeire / care tocmai trecea prin faţa mea „ /.Şi, iată cum percepe poetul puterea apocalipticului, cvasineiertător: „ Într-o peşteră, asuprit de spaimă/ prea-înaltul acoperiş ceresc, / osândit să n-aibă adihnă şi pace,/ robit foamei şi setei, muncit/ de teama neştiinţei de sine, /fiul Cuvântului Dintâi/. Şi se va resemna poetul, în premoniţia apocalipticului sfârşit material al său ,dar nu si noetic, exprimând aceasta în versurile din acelaşi poem:” când moartea pământească nu-i decât o trecere subtilă/ dintr-o picătură de dumnezeire/ în altă picătură de dumnezeire/ spre slava Întâiului Cuvânt,…/ O, moartea nu-i decât o întregire a Cosmosului/ cu puterea mea de-a fi astfel şi altfel”.
Radu Selejan abordând geneza, nu acceptă finitatea existenţială, viziunea sa este cea a eternităţii, într-o conversie a formelor dictate astral de zodii ( Zodie ) : N-am zi de naştere/ ca să-mi colind/, nici zi de înviere/ să-mi plâng moartea. / Mă ştiu din începuturi/ şi-am să pier/ cu soarele odată, / Ca bulgăre de jar/ pe colţ de cer/ privind nestânjenit în ochi de tată( Zodie, Volumul Târziul clipei”. În opera selejaniană , trecutul se întâlneşte cu prezentul şi se conjugă în cosmicitatea ritmului Cuvântului Dintâi. Întrezărirea finalului existenţei sale pământeşti , o va interpreta thanathic, ca o condiţie ritualică a sepulcralului identităţii şi o va releva explicit în poemul 17 din ciclul „ Amintiri ale unui picur de dumnezeire” , în versurile: Pereţii cerului erau scorojiţi, bolta stătea să se prăbuşească peste Calea Lactee,/ priveam îngrozit jur-împrejurul/ implorând Cuvântul Dintâi/ să rostească porunca aceea totală/ doar în el cuprinsă ca un nucleu,/ porunca de întrupare a virtualului / în lut. În lutul amestecat cu urmele paşilor mei,/ cu sângele inimii mele/ cu rânjetul fiarei. / Aşteptare zadarnică ./ Cu încredere-n mine, cu zdreanţa aceea/ pătată cu tainele lumii,/ cu degetul lovit de orbire,/ ştergeam chipul fiarei/ din memoria mea ancestrală./ Chipul fiarei care visele/ mi le înspăimânta./ Sunt eu, îmi ziceam pipăindu-mi conturul/ de carne şi oase. Dar unde-i Cuvântul Dintâi?/ Unde-i puterea măiastră,/ unde-i cerul care a sedus Cosmosul/ purtându-l cu vorba/ dintr-o Cale Lactee în alta,/ /(…) dar…/ Cerul devenea tot mai mult un clopot/ albastru şi Pământul era limba sa/ Cineva trăgea clopotu-n dungă, nimeni, însă , strigarea n-o auzea. Şi, în sfârşit, aceaşi temă a finitudinii pământeşti, dincolo de trecerea Stiksului , în tărâmul etern al fiinţei-nefiinţă, al edenului poetic al creatorului, o va exprima in poemul 18 din ciclu, în versurile /,, porunca-mi spunea să trăiesc. Şi trăiam./ Habar nu aveam că locul acela se numeşte Rai./ Fiarele virtuale mă-nsoţeau cu alai.”/. Poetul este fericit că nu a recunoscut , în locaţia nouă a sa, Infernul.
Ion Oarcăsu, în referirile la creaţia lirică a poetului, avea să i le deducă, pe cele relevate mai sus, ca izvorând „ dintr-o puternică ne-linişte existenţială(…), din ne-liniştea celui care vede şi simte natura(…) ca pe o schimbare haotică spectaculoasă, neprevăzută, pe întreg spaţiul dintre firul ierbii şi steaua depărtărilor cosmice”. Şi tot Ion Oarcăsu, în nota critică la la volumul de versuri „ Corturile neliniştii” va releva faptul că „Haosul” natural începe, în viziunea tânărului poet, de jos, spre a cuprinde treptat zonele superioare ale vieţii(…). Dar începutul în spaţiul mitic-mioritic dacic, în cosmicitatea acestuia, în extrapolările sale istoric-spaţiale sunt identificate ritmurile lirice ale materiei, induse de Radu Selejan cu talent şi pasiune în a sa creaţie şi constituind aceasta o proiecţie literală a sinelui intelectiv selejanian- humean în apofanticul creaţiei celeste. Meta-fizica versificaţiei, izvorâtă din efervescenţele intelectuale ale poetului , va constitui , în fond, în această perspectivă şi exprimare, o escaladare a cosmicului literar, scopul final, fiind înfruptarea din darul marelui creator, spre a se ajunge la perfecţiunea lirică a creaţiei. Vom sesiza un drum al său sisific creator, prometeic, înspre infailibilul creaţiei. Se profilează, fără gratuităţi, un Radu Selejan , simbol al avataarurilor în creaţia lirică naţională şi nu numai. În tzoată creaţia sa ,geneza, cosmicul, geotoposul şi erosul sunt prezente şi expuse cu un geniu maieutic, socratic în transfigurări semantice reuşite, în aritmii,în asonanţe şi acromatici, cu un discurs metaforic stilizat, încărcat de profetism angelic.

Gheorghe Apetroae Sibiu, Receptarea critică a liricii lui Radu Selejan

literatura,temple în flăcări, gheorghe apetroae sibiu

III . . GHEORGHE APETROAE SIBIU - TEMPLE ÎN FLĂCĂRI
DIN ULTIMA ÎNCHISOARE
De-o ultimă privire, pleopele-ţi deschizi,
bătându-le în cuie, de-a infinitului travee,
s-adulmeci, din puterea lui, mirosul de miracol
pe loc a deveni mai diabolic vrerii Ariadnei…
Eşti restul măcinat de cer ,din proprii vreri
şi-ntoarcerea-n altarul vieţii îl refuzi romantic…
Infernul ţi-i destin - jar din simţiri, i-atingi
ispita , o tânjire a smoalei ce ades o colcăi
în sexul cu bacchanta senzuală ,ce nu-l pierzi
când scena orgiastică cu Lyaeus , o revezi…
Te crezi  norul  de foc  în cele nevăzute,
un obsedat de-orgii şi-n al Semelei pază…
Ţi-aprinzi mimări în Tatăl, vrerea în infern,
de ocloşita-ţi naştere în coapsa-i lui albastră
şi-n al prinţesei joc cu Dionys,cu  pruncul ei
refugiul tău în ploi de flori, uitărilor căzute…
Te vrei , te crezi de drept olimpian divin ,
străin născut şi mort de două ori, la Delfi,
de nimfele- hyadele crescut spre-a nemuri…
In dansuri şi în cânt, un orgiast,de el te ţii
confuz, mântuitor şi-un genuin chefliu …
Din ultima-nchisoare - ntors cu chipul lui,
bacchantele-i seduci, pe fiecare, de odată…
la rând, le scoţi din foc şi le iubeşti pe rând…
Ca ne- credinţa ta, prin crist s-o mântuiască,
le cerţi credinţa-n semn şi le exorcizezi…
De-o –ncredere – n infern, pluteşti albastru,
în tine să-nţelegi că-ntoarcerea-i reală…
Şi-n zbor cu aripi reci selene, te îndrepţi
spre cerul lor chemat, fiinţă-n revelare …
s-aduci din trancendenţă smirnă şi sfânt mir,
asculţi ecoul unei mări pustii, în disperare
şi- ale lumilor dureri, în simţ de vindecare…
Întoarcerea din mâine -n azi, i-e scopul blue
elogiu unei mag, al cerului azur şi tainic….
Din ultima-nchisoare evadat, înger bolnav
în iris-ul unui cu-vânt, tot cerul îl aduni
cu stele-i libere pe zare, stingerea , valsând
şi-n margine de sat, pe Bacchus îl adapi
cu apele izvorului din astre, clipocind…
Înfrupţi cu înflorirea-ţi raza ce-o desprinzi
din miresmatice - smaralde albe pajişti….
Pe paznicii lui siderali , în moarte îi alungi
-luceferii împăunaţi de flăcări şi te bucuri,
când ploile îi sângerează blue în viituri
mari trocuri de ne-linişti, speranţe în Icarus,
jelind în reci luciri, portretu-ţi răzbunat
în peşteră ascuns… modelul lor de moarte….
….

demersul tău, un rest

VIII . . GHEORGHE APETROAE SIBIU - ELEGII ÎN IMAGINI
literatura, demersul tău, un rest...,gheorghe apetroae sibiu
DEMERSUL TĂU, UN REST …


Nebun, furios şi tot mai înspăimântător
e restul ne - nceput al norilor ce vin
şi trec în destrămărea lor, melanterii,
aşa cum cearcăne ce cresc sub irişi alunii
de flăcări,purtători şi între mari pleoape,
şi-arată felul tău de-a fi, umbrind hoinar,
statuia însumărilor albastrelor trăiri…
cum trăsnete- n ne-linişti, din fulgere
în arc pe bolţile stibinice devin cinabre,
şi şiroiesc fundalul lor în mult crisoberil…
Vidul simţirii să ţi-l scurgă-n zi, acum
nopţile albe în şirag, roind de fluturi,
îţi zâmbesc iar zăpezile,în jocul nival...
Tot după magi te ţii, alt cer să alergi,
să îl apuci de mijloc şi să-l scuturi,
să îl seduci şi să-l dezbraci de stele,
să îi răstorni azurul în travertinul serii
din foste-n alte gânduri, ploile rebele-
pe un contur celest ale altor reci clişee-
Demersul tău, e-acum un rest de curcubeu,
cel refuzat de cerul umed de ne-linişti…
De-acum ştii să aprinzi mai mari,plăcerile
din visele căderii surde în decor de dor,
cum fluviul cel cernit ce curge dinspre astre
tot mai albastru, doritor de marele amor
cu marea-n care din răsunet sirenele îi mor
aruncate la ţărm cu nisipul pelagic...
Să-i vinzi cerului realgarul rozelor pictate
cu irişii adânci, deşartele tale priviri...
gândurile trecătoare, cotlonite în rest,
să le ucizi albirea între siderale iubiri,
risipindu-ţi înfloririle, până şi cele târzii
în balsamul de cu-vânt… nous e restul tău
de alte valuri blue cu liniştirea-n chin -
abraşa recifă a ne-nceputelor neguri…

Literatura, Unduind în nelinişti, Gheorghe Aprtroae Sibiu

2.UNDUIND ÎN NELINIŞTI

Din troienele mari ale Moişii,
îţi înfloreai nival
cugetul pentru Galanthus
şi Scylla în tot
cuprinsul luncilor tremolite,
acolo unde îţi desflorau, în balsam
şi-n realgar, mai târziu, liliecii…
Curtai izvoarele, unduind
nelinişti selene şi mările stelare,
pe văile lungi,la Suseni, în topirea
zăpezilor mari şi, atunci,
urlai cu ele la răstoace!…
Îţi colorai cu florile materne,
culese din grădina casei,
irişii azurii şi crisoberilele roze…
de ne-uitare, cu inocente priviri
muşcai din stelele eritrine
înfipte în glastra cu Pelargonium –
iar în jocul plecărilor rustice,
fragii, în cercurile zilei, rozii,
tot mai extinse de vescitate,
tăpşanele de raze, în unduiri…
respirai adânc eternul fluid,
în rugi hiperbolice, din mănăstiri…
dintr-o poveste: Marele Cu-vânt
în sângele tău era coborât:
astru, alt astru albastru de adevăr,
cărunţit, în ale tale ne-linişti,
mustind în existenţa vidă , eterul!…
Într-un alt iulie, tot tu,
din veşnicia ne-începutului
scrii, constelară, începutului,
insidioasă, zodia, pe o lespede
cu numele de fecioară….

Despre retrocedarea proprietăţilor, Gheorghe Apetroae Sibiu

LITERATURA, Eseul “ FORMULA RETROCEDĂRII PROPRIETĂŢILOR REVOLTĂ NAŢIUNEA “ Gheorghe Apetroae Sibiu . Articol publicat în TRIBUNA, pagina TRIBUNA SOCIALĂ din 4 septembrie 1999, pagina 3.

Reflectând la starea naţiunii, politicile de reforme legislative şi de norme executive, în principal cele de privatizare a obiectivelor industriale şi agrare, au eşuat iar , aşa cum relevă datele statistice naţionale din ultimii 9 ani, valoarea produsului intern brut al ţării, pe filiera producţiei directe, a scăzut de la un an la altul în proporţii de neimaginat şi în acelaşi timp câştigurile salariale. “Graţie” acestei situaţii, masa mare de cetăţeni contribuabili români a fost adusă la limita inferioară de subzistenţă. Şi nici nu se întrevede o şansă de reabilitare materială a acesteia, pentru că numai în ultimul an, comparabil cu aceeaşi perioadă a anului 1998, indicele de inflaţie s-a dublat, rata şomajului a crescut la 12%, iar marea majoritate a populaţiei e pauperizată, în aceeaşi măsură.
Şi totuşi, paradoxal, în aceste condiţii sociale mizere, parlamentarii puterii s-au adunat în sesiune extraordinară, de ei, anume gândită, pentru a-şi da “legea reparatorie”, de retrocedare a proprietăţilor. Faptul că Parlamentul
ar gândi la statuarea dreptului de proprietate asupra bunurilor private legal acumulate, nu ar fi un lucru rău! Dar rău este că Parlamentul şi, în aceeaşi măsură, Guvernul, în loc să se ocupe de situaţia dezastruoasă în care se zbate ţara, de evitarea colapsului economic şi social naţional, de care ne apropiem cu paşi gigantici, în loc să se preocupe exclusiv şi democratic de ameliorarea condiţiei sociale a masei de cetăţeni români ajunşi în pragul disperării, al sărăcirii şi înfometării sunt în ofensiva reactualizării istoriei prin dezgroparea morţilor de până la anul 1950 şi prin manifestările lor deschise extrem de interesate de a le retroceda acelor câteva mii de foşti mari proprietari, în majoritate dispăruţi şi, de regulă, fără moştenitori direcţi, casele, castelele şi celelalte averi cu care se căpătuiseră în mod conjunctural, prin spolierea celor mulţi şi prin specularea statului din acea perioadă. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi când o şleahtă de “ hârciogi” , înainte leşinaţi şi mediocri, de care nu ştiuse nimeni până la anul 1989, fără scrupule, au găsit mediul prielnic post-decembrist de a fura şi de a roade adânc, necontrolat din bucatele ţării , agonisite cu multă trudă de cei mulţi, de a aduna , fără răgaz şi a-şi confecţiona averi fabuloase, chiar sub privirile masei largi de români simţiţi şi morali, până la naivitate”! Or, parlamentarii ţării, în loc să se preocupe în mod democratic de condiţia socială a poporului şi de găsirea unor soluţii legislative care să-I amelioreze starea socială precară, de angajare politică competentă în economic şi social, cu efecte salvatoare pentru întreaga naţiune română, ei, parlamentarii puterii şi, la acelaşi nivel, Guvernul, votează şi ordonează asemenea legi şi norme care să-I avantajeze pe foştii mari proprietari , dar care să-I protejeze şi pe încăpuşaţii de acum. Şi, încă, mai mult, parlamentarii puterii au gândit, cu o răceală păgână, trecerea fictivă a despăgubirilor foştilor mari proprietari în sarcina milioanelor de români, a acelora care, în condiţiile salariului mediu actual pe economie , nu li se permite decât să-şi achite întreţinerea locuinţei, taxele şi să-şi procure, cu restul, cu mult greu un colţ de pâine. Incredibil, dar se încearcă recuperarea despăgubirilor foştilor mari proprietari şi din perspectiva exploatării şi a copiilor celor mulţi, grevându-le şi noilor generaţii viitorul decent, prin povara acestor despăgubiri.. Se pregăteşte psihologic generaţia tânără , cu gândul la condiţia lor viitoare de slugi ale celor bogaţi din trecut şi ale celor care militează astăzi pentru a instaura cu orice preţ noua aristocraţie burghezo- moşierească! De asemenea, se încearcă trecerea unor despăgubiri pe vânzarea fondului proprietăţii de stat, fond creat prin exploatarea de către comunişti a aceloraşi milioane de oameni timp de mai multe decenii. Culmea ironiei este că cei care au creat aceste bunuri şi valori, atât înainte de al doilea război mondial, cât şi după, sunt scoşi acum şi datornici, ipotecându-li-se şi viitorul . Iată cu ce se ocupă aceşti parlamentari, pe care electoratul de la 1996 i-a ales, acesta fiind indus în eroare şi de această dată de pseudoorientarea lor spre democraţia occidentală şi de dorinţa sa de a se produce o schimbare democratică , în binele general al ţării. Cazurile de despăgubire nu se referă, în principal, la oamenii care prin muncă cinstită reuşiseră să aibă o casă sau două şi un confort onorabil pentru ei şi pentru copii lor, pe măsura muncii depuse, ci la cei căpătuiţi ,fără de muncă, la cei care prin şantaje şi jocuri meschine de culise, ca şi acum, inclusiv politice, reuşiseră să devină , înainte de război şi imediat după război, proprietari de fabrici, uzine, de locuinţe , unele construite din credite nerambursate şi astăzi cu sarcina ipotecării, sau proprietari de sute şi mii de hectare de pământ, majoritatea lor acaparate pe nimic, fără muncă cinstită, conjunctural şi într-un timp record, ca şi acum, dacă ne gândim că majoritatea lor le acumulaseră numai în intervalul dintre anii 1918 şi 1948. Iar, pentru a înţelege mai bine ghesul acestor tevaturi politice, se merită să ne uităm mai bine în jurul nostru, pentru a constata cine sunt aceşti parlamentari care , în interesul lor şi nu al poporului care i-a ales cu încredere, promovează aceste legi. Nu cumva există o asemănare între procedurile de acaparare a averilor de atunci şi de acum?? Gândiţi-vă cât de bine se potrivesc şi cuvintele mareşalului Antonescu la situaţia de astăzi: “ Dumneavoastră……, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvernare, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministerelor, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940”. Acum reuşesc să înţeleg de ce unii nu sunt de acord , nici într-un fel, cu reabilitarea mareşalului patriot, pentru că interesele lor sunt mai presus de soarta celor mulţi , atinşi de sărăcie, mai presus de binele ţării...
4 septembrie 1999, Ing.dr. Gheorghe Apetroae, preşedintele Organizaţiei Judeţului Sibiu a Partidului Naţional Democrat Creştin,. Consilier judeţean de Sibiu.

Unele referiri la teza de doctorat Ilie Farca..Gheorghe Apetroae Sibiu

GHEORGHE APETROAE --- Unele referiri cu privire la obiectivele şi valoarea ştiinţifică a tezei de doctorat elaborată de ing. ILIE FARCA, intitulată „ Cercetări privind inflenţa fertilizanţilor (NPK) şi supraînsămânţării asupra producţiei şi biodiversităţii pajiştilor de munte”


Teza de doctorat elaborată de autor în cadrul catedrei de pratologie de la U.S.A.M.V. Cluj – Napoca , sub coordonarea ştiinţifică a prof. univ. dr. IOAN ROTAR se situează ca tematică de cercetare la nivelul impus genului de preocupări ştiinţifice biotehnice, iar ca demers problematologic se integrează direcţional cercetării naţionale şi mondiale, atât ca originalitate ştiinţifică cât şi ca aplicatibilitate secvenţială şi generală a rezultatelor cercetării în evidenţa şi caracterizarea tipologică floristică, pe mari areale, identificarea şi selectarea priorităţilor în materie pratologică.
Ca demers ştiinţific, se explorează spaţiul complex din pratologicul etajului boreal al Munţilor Cindrel şi se furnizează informaţii de principiu ştiinţific asupra productivităţii şi calităţii pratotehnice a pajiştilor. În acelaşi timp se exprimă unele puncte de vedere privind fertilizarea sustenabilă a pajiştilor cu doze reduse de fertilizanţi, conceptul de dezvoltare durabilă şi de multifuncţionalitate în agricultura zonei, aducând experimental şi pe bază bibliografică, drept temei de abordare şi interpretare ştiinţifică, contribuţii proprii în sistemul formal al numeroaselor cazuri de pratologie ecosistemică.
Soluţiile elaborate de autor sub aspect multifuncţional pratologic, ştiinţific şi explorator, sub semnul diferenţei, aşa cum le relevă prof. univ. dr. VASILE VÂNTU, referentul principal al tezei, pentru condiţia de biodiversitate şi de creştere a fertilităţii solului în tipologia praticolă Festuca rubra- Agrostis capillaris, tipul de habitat: R 3803- pajişti sud-est carpatice de Agrostis capillaris şi Festuca rubra ,de la altitudinea de 1348 m, pun în evidenţă efectul utilizării optime a fertilizanţilor şi importanţa teoretică şi practică a intervenţiilor în ecotop, de menţinere a diversităţii fitocenotice şi de gestionare durabilă a ecosistemelor de pajişti.
Ca dominantă a cercetării, trei sunt obiectivele urmărite şi soluţionate de autor în plenitudine dinamică. Primul, îl constituie influenţa fertilizării şi supraînsămânţării asupra producţiei de substanţă uscată (S.U.) şi calităţii nutrientului furajer, al doilea cuantifică efectul fertilizării şi supraînsămânţării asupra biodiversităţii fitocenotice iar al treilea analizează influenţa acestor intervenţii asupra unor indici agrochimici ai solului. Obiectivele sunt urmărite experimental, în condiţii de amendare cu CO3 Ca şi neamendat, şi aceasta, după cum releva dr. ing. RAZEC IOSIF, alt referent al tezei, ” cu scopul identificării unor variante tehnologice care să permită dezvoltarea unei praticulturi durabile şi performante” şi, într-un plan mai complex,” să evidenţieze importanţa culturii pajiştilor permanente din punct de vedere agricol, turistic şi peisagistic.”
Teza este structurată în 6 capitole, fiecare capitol relevând cu autoritate, sub aspectul cercetării ştiinţifice, capacitatea probatorie a argumentelor demonstrate.
În capitolul I , autorul ,operând contextual, evidenţiază importanţa pajiştilor montane, conceptul de multifuncţionalitate în agricultură, funcţiile pajiştilor montane, conceptul ştiinţific de dezvoltare sustenabilă, influenţa fertilizării sustenabile şi însumate şi supraînsămânţării asupra masei recoltabile de S.U., asupra biodiversităţii floristice şi asupra unor însuşiri edafo-trofice ale solului, cu referiri pratologice la pajiştile permanente din Munţii Cindrel, rolul acestora în economia pastorală a zonei.
În capitolul II se relevă în detaliu caracteristicile condiţiilor naturale din Munţii Cindrel , în principal influenţa gradientică a altitudinii şi formelor de relief asupra fenomenelor climatice, în speţă meteorologice şi se emit consideraţii cu privire la aportul energetic natural asupra solului şi florei. În abordarea vegetaţiei ecosistemului se relevă genealogic limitele geologice altitudinale ale etajelor bioclimatice ce condiţionează tipologia pajiştilor din Munţii Cindrel, tipologie utilizată în descriere după GH. ANGHEL şi colab., 1965, cu o permisă completare că sindinamica tipologică a pajiştilor din acest areal a fost cercetată pe arii considerabile şi expusă în tezele lor de doctorat, de K. NIEDERMAIER, în anul 1958, PAUL BURCEA, în anul 1965 şi GHEORGHE APETROAE, în anul 1999.
În capitolul III se relevă obiectivele cercetării, materialele utilizate conform protocolului experimental , metodele de cercetare şi modul de organizare a experienţei.
Experienţa a fost organizată în 4 blocuri- repetiţii- randomizate. Fiecare bloc s-a format din 5 parcele, fiecare parcelă s-a împărţit în două subparcele (o subparcela- variantă, pe fond amendat şi o subparcela - variantă , pe fond neamendat), fiecare subparcelă –variantă, având suprafaţa de 10 mp iar varianta V1(Mt) s-a constituit referenţial de raport de gradul zero la abaterile diferenţiale determinate de cauzalitatea imputurilor. Ca materiale de experiment, pentru fertilizare s-au utilizat doze de N50P50K50, respectiv azotat de amoniu (33,5 % N), superfosfat simplu(18%P2O5), sare potasică (38% K2O), pentru supraînsămânţare s-a utilizat specia Trifolium repens, soiul Măgurele , tipul holandicum (5 kg / ha) iar pentru amendare doza de 5 t/ha CO3Ca. Ca opţiune metodologică de cercetare a fitocenozei, s-a selectat metoda geobotanică sau fitosocială care a constat în efectuarea de relevee floristice pe suprafeţe caracteristice fitocenozei diferenţiale - variantice şi prin care s-a determinat structura şi compoziţia floristică, iar dintre determinările cantitative şi calitative variantice efectuate enumerăm producţia de S.U, compoziţia chimică a furajului (proteină brută, grăsime brută, cenuşă brută, celuloză brută, SEN şi unii indicatori agrochimici ai solului: valori pH, grad de saturaţie în baze(V%), P şi K extractibil.
În capitolul IV s-a inclus contextual analiza rezultatelor proprii privind influenţa fertilizării diferenţiate şi supraînsămânţării asupra producţiei de SU,asupra compoziţiei floristice şi calităţii furajului în locaţia amintită, în condiţii de amendare şi neamendare . S-a constat că producţiile de furaj au fost influenţate cantitativ şi calitativ de troficitatea solului, în urma administrării fertilizanţilor, de supraînsămânţare şi amendare, de influenţa condiţiilor climatice, în principal a distribuţiei precipitaţiilor şi insolaţiei asupra florei, în perioada fenologică şi cea generativă a plantelor. Determinările fitocenologice reliefează faptul că imputurile din protocolul experimental pozitivează gradul de acoperire cu vegetaţie, cuantificat de la 50-55%, în V1, la 75-80 % pe agrofond neamendat şi la 80-85 % pe agrofond amendat cu influenţe structurale holistice în compoziţia floristică a fitocenozelor în variante, concretizate prin vicarianţa gramineelor valoroase( Dactylis glomerata, Phleum pratense, Agrostis capillaris) şi fabaceelor ( Trifolium repens, Trifolium pratense) , în paralel cu reducerea numărului de specii, de la 19 , la martor, în anul 2002, la 11-17 specii, ( în V3, respectiv V4), în anul 2004 şi substituirea lor de specii valoroase cu apariţie primară în fitocenoză.
Cu privire la gradul de acoperire floristică şi la fenomenele spaţiale de trangresivitate vicariantă ori regresie, spaţiale la specii, se constată , din lucrarea autorului, că specia Agrostis capillaris înregistrează ponderi în covorul vegetal, de la 17,5 %, în varianta martor, la 62,5 % ,în V4 şi devine stenoică în noile condiţii, în timp ce specia Festuca rubra înregistrează o regresie a participării, de la 17,5 %, (Mt.) la 5 % (V4 şi V5), pe ambele agrofonduri. Operându-se contextual, similar se constată că specia Dactylis glomerata înregistrează o pondere în covor de 17,5 % şi specia Phleum pratense , de 5 %, cele două specii, fiind specii noi în fitocenoză. Prin accesul în fitocenoză a speciilor valoroase Dactylis glomerata, Phleum pratense şi Trifolium repens precum şi a speciei de Genista sp., se concluzionează că pajiştile de Festuca rubra şi Agrostis capillaris din Munţii Cindrel pot fi ameliorate substanţial prin tehnologii praticole sustenabile, cu imputuri moderate, respectiv fertilizare cu N50 P50 K50 şi supraînsîmânţare cu 5 kg/ha Trifolium repens pe agrofond amendat cu 5 t/ha CO3 Ca.
În acelaşi context, dr. ing. RAZEC IOSIF, referindu-se la influenţa factorilor studiaţi asupra biodiversităţii floristice, pune în evidenţă unele schimbări în covor determinate de interacţiunile factoriale în urma aplicării îngrăşămintelor, amendamentelor şi supraînsămânţării. Aceste schimbări au condus la modificări ale troficităţii microbiologice din sol, în sensul ameliorării acestora şi creşterii gradului de mineralizare al solului, resimţite în gradul de acoperire cu specii în transgresiune, poaceele prezentând o creştere în covor între 10 % ,în V1 şi 20 %, în V4, iar fabaceele o creştere de 10 % în variantele nesupraînsămânţate şi de 22,5 % în cele supraînsămânţate cu trifoi alb (în V5), la ambele fonduri. Se apreciază, ca o aplicabilitate secvenţială, că fertilizarea unilaterală cu 50 kg_/ha P2O5 îşi face resimţit efectul începând din cel de al doilea an , iar supraînsămânţarea cu doza de 5 kg/ha Trifolium repens, în combinaţie cu 50 kg/ ha P2O5 sau cu doza de N50, P 50 K50, influenţează pozitiv evoluţia cantitativă şi calitativă a producţiei de SU, iar efectul cel mai puternic se resimte în anul II şi III de exploatare. Sub aspectul aplicabilităţii integrale, se reliefează producţiile mari de S.U. în variantele fertilizate cu N50 P50 K50, cu şi fără supraînsămânţare cu trifoi alb(V4 şi V5), cu sporuri faţă de martor de 45- 58%, pe agrofond neamendat, respectiv de 2,68 şi 2,93 t/ha şi cu sporuri faţă de martor de 71% şi 89 % , pe agrofond amendat, respectiv de 3,92 şi 4,33 t/ha. Se mai constată, din determinări, o ameliorare calitativă a nutreţului, în principal prin creşterea conţinutului de proteină brută, în variantele fertilizate cu azot şi supraînsămânţate cu trifoi alb, de la 10,18% la martor, la 15,31%(V5) şi 15,63(V4), la variantele neamendate şi de la 14,38 % la martor, la 17,75 % (V5) şi 17,81%(V4), la variantele amendate. De asemenea, se constată creşterea conţinutului în grăsimi brute şi o diminuare a conţinutului în celuloză brută ,însoţite de o creştere semnificativă a valorii nutritive şi palatabilităţii furajere.
În capitolul V se analizează influenţa întervenţiilor în pratoecosistem asupra unor indici agrochimici ai solului în cei trei ani de experimentare(2002-2004).Se constată, ca efect al aplicării fertilizanţilor, creşterea semnificativă a gradului de saturaţie în baze, pe variante, de la 51-59% la 58-82 % şi ameliorarea conţinutului în fosfor şi potasiu asimilabil în sol şi se observă în variantele pe fond amendat, o corectare a reacţiei acide a solului resimţită ca efect, gradual, în anul II şi III de aplicare, cu evidenţa anului III de experimentare când simpla aplicare a amendamentelor a adus un spor de 0,99 t/ha S.U., comparativ cu varianta martor neamendată, spor care se încadrează în limitele diferenţelor foarte semnificative.
În capitolul VI, de extensie limitată, se relevă concluziile şi recomandările cu caracter recurenţial rezultate din studiile şi determinările efectuate şi se expun o serie de operaţii contextuale în ameliorarea pajiştilor montane cu elemente pratotehnice noi, respectiv cu imputuri reduse ,vizând imperativ şi întemeiat gestionarea durabilă şi multifuncţională a acestora în condiţiile staţionale din Munţii Cindrel. Se evidenţiază experimental, efectele fertilizării şi supraînsămânţării asupra randamentului pajiştii şi sporurile semnificative de producţie, încă din primul an al aplicării.
Se concluzionează experimental şi se argumentează rezolutiv recurenţial relaţia directă între cumularea în timp a imputurilor tehnologice şi creşterile de S.U., faptul că în cei trei ani experimentali s-a obţinut recolta maximă pe fond amendat, îndeosebi la variantele cu N, faptul că la variantele la care a fost numai fertilizare cu fosfor sau numai supraînsămânţare cu Trifolium repens, creşterile de recoltă sunt numai din anul al doilea şi că amendarea , din al doilea an începe să influenţeze considerabil producţia de S.U.,
Cât priveşte compoziţia floristică, ca urmare a intensivizării imputurilor, poaceele au tendinţe ponderale, până la 65 % la variantele cu N50, P50, K50,iar la o fertilizare mai puternică, specia Agrostis capillaris are tendinţa de dominare a speciei Festuca rubra. Pe fond amendat, specia Festuca rubra, fiind calcifugă, părăseşte ecotopul, în locul acesteia, instalându-se speciile Agrostis capillaris şi Trifolium repens precum şi speciile Dactylis glomerata şi Phleum pratense.
De asemenea, urmare a intrărilor energetice în ecosistemul Festuca rubra-Agrostis capillaris creşte procentul de proteină brută, de la 10,18 % ,la Vm, la 15,31 %, la varianta N50,P50,K50 + supraînsămânţare cu Trifolim repens, la neamendat şi mai mari cu 2-3 % la blocul amendat, unde prin apariţia speciilor Dactylis glomerata şi Phleum pratense se obţine o creştere semnificativă în valoare a nutrientului furajer.
Se apreciază că aplicarea fertilizării minerale pe agrofond neamendat modifică insuşirile chimice ale solului în sensul creşterii acidităţii solului , pe când aportul de fertilizanţi pe fond amendat conduce la scăderea acidităţii solului şi la creşterea gradului de saturaţie în baze, a nutrienţilor în soluţia solului.
Prin interpretarea volumului mare de material bibliografic utilizat în scopul atingerii obiectivelor propuse, prin analiza şi sinteza datelor experimentale din cercetarea cazuistică, drept instrumente operaţionale de analiză şi testare , prin referirile şi concluziile finale, expuse raţional discursiv şi diferenţial clar, teza elaborată de ing. ILIE FARCA constituie în planul cercetării pratologice un ansamblu conceptual propriu, un model esenţial de investigare şi analiză logică structurală, posedând atributele unei lucrări de rezonanţă ştiinţifică în domeniu, cu reale valenţe de extrapolare a rezultatelor cercetării în areale pratotehnice cu condiţii ecologice şi economice similare.
Dr . ing. prof. GHEORGHE APETROAE,
Membru fondator al CORPULUI AGRONOMIC ROMÂN, preşedinte al Filialei Sibiu a Corpului Agronomic Român şi vicepreşedinte al SOCIETĂŢII INGINERILOR AGRONOMI DIN ROMÂNIA